Fără categorie

La mulți ani dragilor !

Dragilor, în primul rând …

Vreau să vă mulțumesc pentru anul ce a trecut .

Vă mulțumesc că ați fost aici , și ați rezonat în toate lucrurile cu mine .Mulțumesc pentru toate cuvintele frumoase și toată susținerea pe care o simt din partea voastră. Vă doresc să aveți parte de împliniri nemărginite și toată bunăstarea pe care mi-o oferiți mie , să vi se întoarcă înzecit ! Sper ca și în anul viitor să vă aduc un zâmbet pe buze și să vă binedispun mereu.

Vă urez să aveți un 2022 plin de binecuvântări alături de cei dragi vouă, bucurii , sănătate și multă fericire . Fie ca toate planurile și visele să vi se împlinească, iar Domnul să vă călăuzească și să vă ocrotească și în acest an.

Vă doresc tot binele din lume…

Și , un an nou fericit !!!

Vă pup și vă îmbrătișez cu drag !

Fără categorie

Moartea lentă a iubirii- Indiferența

În zilele noastre cauza principală a iubirii eșuate este indiferența. Se spune despre indiferentă că este moartea lentă a iubirii. Indiferența are putere de a distruge încet-încet, picătură cu picătură dragostea.

Îngrijorător este că această pierdere poate dura chiar și ani de zile.

Cu siguranță nimeni nu acceptă indiferența ca mod de viață, decât dacă este vorba de un om slab emoțional sau neinteresat.

Nici măcar un om slab emoțional în mare parte nu va accepta insensibilitatea persoanei de langă el.

Cei care se resemnează în fața disprețului se usucă în interior și secătuiesc de iubire.

Indiferenta are multe fațete, iar una dintre ele este lipsa de admirație pentru tot ceea ce ne înconjoară.

Poate există admirație fără dragoste, dar invers este imposibil.

Personal, nu cred că există o rană sufletească mai mare decât cea provocată de indiferență.

Cea mai pură cruzime omenească este indiferența.

Pune stăpânire ușor pe oameni, relații, inimă și suflet.


Oamenii indiferenți nu văd chipuri, nu trăiesc în iubire, comuniune și preferă mereu singurătatea.

Când ajungi indiferent faţă de probleme partenerului, societății, şi a celorlalte frumuseţi universale înseamnă că te-ai rătăcit de tine însuţi şi de lumină, iar deznodământul este cumplit. Îţi aplici cea mai grea pedeapsă.

Condamnarea la întuneric.

Să vezi în jurul tău lacrimi şi suferinţă şi să întorci spatele cu nepăsare înseamnă o inconştienţă fără margini.

Sufletul se schilodeşte când îşi pierde umanitatea şi credinţa. De aceea, indiferenţa este sărăcia interioară fiindcă ea exprimă absenţa celor mai frumoase comori din noi.

Cu indiferenţă nu se poate clădi nimic, decât se pierde.

Se ridică doar o barieră înaltă către ceilalţi.

Ea este temelia rătăcirii şi nu a progresului.

Te izolează de frumuseţile vieții, de sentimente, iubire, natură, credinţă sau artă.

De aceea este important ca în orice stadiu al vieții în care te afli să fii, OM „, să fii prezent și să oferi.

Să oferi un zambet, o vorbă caldă, o mână de ajutor la nevoie.

Să dovedeşti oricând umanitate.

Altfel se vor stinge luminile binelui şi vom ajunge pe cele mai întunecate căi ale nefericirii.

De aceea, nu abandona voinţa şi credinţa.

Iubeşte şi oferă celor care au nevoie, dar şi celor care îţi fac viaţa mai frumoasă.

Fără categorie

Prezența și bunăstarea !

Nimic din trecut nu contează, decât simplul fapt că te-a adus în momentul în care ești acum. Nimic nu te leagă, nimic nu te ține înapoi, ci doar exiști în unicitatea ființei tale profunde.

E tot ce înseamnă sensul vietii, să te ancorezi în momentul prezent și-n liniștea ta deplină.

Cu timpul vei descoperi că ,,TU ” cel vechi trăiești doar în amintirile tale, ele fiind povestea prin care te-ai descris până în momentul actual, dându-ți o formă și o identitate nouă.

E doar o istorie construită, la fel ca toate celelalte, pentru a-ți conferi putere, personalitate, stabilitate și control asupra vieții tale.

Fără povestea vieții prin care ai fost nevoit să treci, fără lupta acerbă pentru a continua, rămâne doar simpla prezență ce se descoperă.

Viața nu își are sensul mult dorit dacă oșcilezi între ce a fost și ceea ce se dorește să fii. Ea se derulează pe acest pământ și se clădește doar prin temelia prezentului, a fericirii pe care trebuie să o găsești.

Fiindcă, e ireal să atârni în continuare de o suprafață ce nu mai există decât în amintirile tale, printr-o fuziune a gândurilor creionate de povestea personală.

La fel ca un copil ce crește avem oportunitatea să renunțăm ușor la jucăriile pe care le-am adunat. Durerea pe care o experimentăm din când în când poate exista ca pasager trecător, dar nu va persista dacă nu îi vom da voie. Trebuie să lăsăm deoparte, durerea, să o intregrăm în ființa noastră ca fiind o parte a indentității noastre de acum.

Starea noastră prezentă o va reduce doar la o trăire trecătoare și nu va mai creea un atașament față de ea.

E o experință necesară în timpul vieții prin care trebuie să treci, dar nu o identitate.

Astfel făcând lucrul acesta sinele nostru va deveni liber și va fi ancorat în bucuria de a fi, cu tot ceea ce aduce momentul de față.

Este important sa facem un rezumat asupra vieții noastre, să ne dăm seama ce ne face încă să suferim, să ne desprindem de suferința ascunsă, pentru a pierde valoarea atașată a rădăcinilor ce o susține.

Fericirea este în mâinile noastre în prezentul nostru, în dorințele ce așteaptă să fie împlinite în viitor, și în speranțele noastre făurite.

Fericirea nu este ascunsă nicaieri, doar noi ne-am rătăcit adormiți între momente ce au fost, și am uitat să trăim cu adevărat prezentul.

Trebuie sa fim conștienți că bunăstarea noastră depinde doar de noi, ea nu este responsabilitatea nimănui să ne-o aducă.

Bunăstarea este aici, în mâinile noastre proprii, și așteaptă să o descoperim și să o vedem cu ochii deschiși.

Așadar, daca suferința construită în interiorul nostru ne-a inlănțuit, acum e momentul să ne creionăm pași spre fericire.

Trebuie să ne dăm seama încotro ne îndreptam și să conștientizăm în ce direcție investim.

În suferință și-n trecut sau prezent și viitor!

Fără categorie

Oamenii se schimbă unii pe alții

În ultimul timp mi s-a demonstrat încă o dată că oamenii te dezamăgesc. Am constatat într-un final că a dezamagi este ceva firesc, ceva inevitabil. Ceea ce de altfel e și foarte trist. E trist când înțelegi că persoanele de la care te așteptai să fie măcar la fel cum ai fost tu cu ele, mâine sunt de nerecunoscut sau dispar inexplicabil.

Cert este că, nici tu nu rămâi la fel mereu, oricât ti-ai dori, dezamăgirile te schimbă încet dar sigur, iar șansele de a ierta la nesfârșit, se epuizează.

Altfel, practic, ți-ai permite să fii mereu neatent cu inima ta și asta nu ar fi corect! 

Oamenii se schimbă, vrând-nevrând.

Situațiile îi schimbă.

Dezamăgirile, realitatea și deciziile luate îi schimbă.

Oamenii se schimbă unii pe alții.

Cu siguranță și eu am dezamagit la un moment dat pe cineva, dar fara nicio intentie, fără să fie premeditat.

Mi-am asumat vina și mi-am turnat cenușă în cap tot timpul dacă faptele sau deciziile mele au stat la baza nefericirii altcuiva.

Mi-am cerut și imi cer și astazi iertare către cei cărora le-am gresit, căci a fost fără intenție.

Nu am înțeles niciodată și recunosc că mi-e greu uneori să iert însă, oamenii care dezamăgesc și fac rău intenționat.

Știți la ce mă refer, acei oameni care îţi zâmbesc larg și-ți înfig cuțitul în spate exact când te aștepți mai puțin.

Nu pot întelege acești oameni care se gândesc doar la ei, care te calcă efectiv în picioare fără să țină cont că tu i-ai sprijinit, în tot timpul acesta … oameni care au tot timpul pregătită cu atenție o scuză pe care ți-o servesc cu zâmbetul larg pe buze.

Uneori stau și mă întreb oare cum i-am lăsat eu pe acești oameni superficiali să intre în viața mea?

Oare de ce trebuie să văd mereu doar partea bună a unei persoane?

Ar fi trebuit să fiu mai selectivă … și totusi, dacă stăm și analizăm problema, vom ajunge la concluzia că nu ceilalți sunt vinovați, nu ceilalți ne dezamăgesc … ei doar arată ceea ce sunt cu adevărat.

Ne dezamăgim singuri fiindcă avem o părere mult prea bună despre oameni.

Așteptările noastre sunt de vină.

Oamenii te dezamăgesc când îți pasă, când implicarea ta are target.

A-i permite cuiva să te dezamăgească înseamnă de fapt, a avea de la el așteptări prea mari.

Uneori e mai bine să fii rece, indiferent, distant.

Să uiti ceea ce simti și să-ți amintești ceea ce meriți.

La urma-urmei, tu ești mai important decât ceilalti, aşa că rezervă-ți ție primul loc.

Eu cam rar reușesc să fac ceea ce am spus mai sus.

Dar în puținele momente în care mi-am făcut mintea să tacă și mi-am închis emoțiile, mi-am dat seama că trebuie să înveți să îți fii de ajuns tu însuți uneori și să nu-ți mai pese atât de mult ceea ce cred ceilalți despre tine.

Oamenii te dezamagesc, iar la sfarșitul zilei… TU ești TU indiferent în cine te încrezi.

 Trebuie să devii și să rămai  prieten cu tine însuți și cu Dumnezeu, pentru că ești singura persoană cu care îți vei petrece tot restul vieții pe acest pământ!

Deci nu te compromite!

Fără categorie

Privirea spune totul !

Se spune că ochii sunt oglinda sufletului, arătând emoții adânci pe care am vrea să le ascundem. Modul în care privim sau suntem priviți are legătură cu nevoile noastre de iubire, aprobare, acceptare, încredere și prietenie. Chiar și a privi sau a nu privi pe cineva are un înțeles. Privind pe cineva confirmăm ca îi recunoaștem prezența, că există pentru noi și denotă dorința noastră de a comunica.

Atunci când întâlnim pentru prima dată o persoană, avem tendința să ne concentrăm mai întâi asupra ochilor ei. Și ne dăm seama, sau așa credem, dacă este sau nu o persoană bună sau o persoană de încredere.

Putem însă controla doar unele semnale ale ochilor, deoarece altele apar complet involuntare.

Suntem obișnuiți să privim în ochii oamenilor atunci când suntem de acord cu ei și să ne ferim privirea atunci când ne simțim intimidați de ei.

Este bine de știut că atunci când vă uitați în ochii altei persoane îi comunicați că vă simțiți bine, iar partea cea mai importantă este că acest contact le sugerează oamenilor că îi ascultați și le oferiți toată atenția de care au nevoie.

Ochii dezvăluie comportamentul și felul de a fi al oamenilor, ochii sunt un ghid de a ne alege prietenii sau un mod de a investi încredere.

Personal, în privința aceasta nu m-am înselat niciodată.

Cele mai frumoase sentimente pe care le-am trăit, au fost atunci, când am privit adânc în ochii cuiva.

Pentru că, ochii sunt oglinda sufletului, dar și a procesului nostru de gândire.

Pur și simplu nu ne dăm seama cât de multe informații oferim cu ajutorul lor.

Un punct important pentru a putea percepe în timp scurt sufletul omului, este sa îl priviți cu iubire.

Să-i simțiți trăirea ce se reflectă în ochii dar se ascunde adânc în inimă, si să fiți conștienți de existența ei.

Astfel dar, nu îți fie frică să priveşti adânc în sufletul omului, chiar dacă pare înfricoșător, chiar daca vezi uneori furie, dezamăgiri și frică, frustrări, tunete și fulgere.

Fă tot posibilul să aduci soarele în sufletul său și fă lumină, zi de zi, puțin câte puţin, având grijă de inima sa, acordându-i atenţie, iubindu-l, iertându-l, oferindu-i încredere, acceptând că va greși uneori și va învăța din greșeli.

Astfel vei avea curajul întotdeauna, să mergi prin viață cu ochii ațintiți spre cer , împlinit, văzând câtă fericire și viață este în jurul tău.

Fără categorie

Întoarcerea la inocență

Întoarcerea la fericire este întoarcerea la inocență, la stadiul de a fi în bucurie, armonie și pace deplină cu sine. Este regăsirea pierdută a bagajului acumulat în drumul vieții, renunțarea conștientă la tendințele negative, care definesc personalitatea umană.

Inocența este reîntoarcerea noastră la chipul copilăriei, care aduce cu sine fericire, liniște, pace și lumină, departe de freamătul acestei lumii și a presiunii externe care o alimentează.

Inocența implică o nouă formă de a trăi în lume, un dar dobândit la naștere, dar pierdut în umbra zilelor adunate.

Aceasta stare aduce cu ea cultivarea calmului interior indiferent de experiențele trăite, desprinderea noastră de așteptările sociale și codependența față de cineva sau ceva.

Acest sentiment ne ajută să dobândim un nou mod de a percepe realitatea din accesarea succesivă a potențialului nostru interior, ca o formă de reîntoarcere la sursa divină, spre fericire , pace , inocență sau paradisul copilăriei pierdute, cum de altfel , ne face plăcere să-l numim noi.

Sufletul nostru va cauta mereu să regăsească ceea ce a pierdut omul odinioară, tânjește dupa armonia inițială, deseori fiind anesteziat de supremația egoului.

El iși recunoaște sensul profund și caută o șansă continuă de evadare din lanțurile ignoranței noastre .

Astfel, dacă alegem să trăim doar prin masca egoului, sfârșim prin rănirea sinelui. Fiecare victorie a egoului nostru implică o pierdere interioară, care generează dezechilibre fizice, emoționale și spirituale.

Dar, o dorință de schimbare poate sa ne răstoarne firul vieții într-o manieră favorabilă nouă.

O lume însufletită și trezită poate aduce lumină acestei planete, purificând-o de întunecimea adunată, de suferință, de emoții negative, și acte umane distructive.

Un pas catre suflet aduce un strop de lumină pe cărarea vieții noastre.

Alegerile ne aparțin, iar drumurile fiecăruia dintre noi, sunt diferite și unice.

Așadar, este important în acest moment al vieţii noastre, sa acceptăm cu credință și iubire planul lui Dumnezeu pentru noi.

Astfel când sufletul nostru începe să înmugurească la suprafață, egoul nostru dispare, și o parte din inocența pierdută se reîntoarce la noi.

Nașterea din nou este singură cale de salvare a sufletului nostru, și de altfel a reîntoarcerii la inocența pierdută odinioară.

Doar Dumnezeu ne poate oferi vindecarea deplină… prin iertare, iubire, jertfă, compasiune, și înțelegere.

Astfel dar , sufletul mereu va raspunde cu lumină la toate provocările vieţii. De aceea, un pas în față spre vindecare și întoarcere la inocență, e un pas benefic pentru însuși ființa noastră.

Să fim dar plini de recunoștință pentru viața pe care o trăim , pentru experiențe, și pentru inocența care ne-a fost dăruită și înzestrată.

Fără categorie

Pasiunea, arta de a trăi!

Se spune că „la finalul vieții, nu contează anii din viața ta, ci viața din anii tăi ” (Abraham Lincoln) sau, altfel spus, că nu putem da zile vieții, însă putem da viață zilelor noastre. Dar oare ce înseamnă acest lucru pentru fiecare dintre noi?

Pentru mine personal… înseamnă ca orice lucru pe care îl fac , să fie făcut cu pasiune, și dăruire completă de sine.

Din perspectiva vieții, remarcăm că pasiunea ne face să ne gândim cel mai adesea la: iubire, plăcere, dedicare, muncă, libertate, bucurie, implicare, dăruire etc.

Prin urmare, dacă ar fi să sintetizăm într-o definiție, atunci pasiunea înseamnă a te implica cu dăruire și angajament într-o activitate, relație, sau un proces, care te bucură și te împlinește, în care simți iubire și care îți oferă sentimentul de a fi liber, de a te simți în largul tău.

Totuși, dacă ar fi să încercăm să dăm o definiție exactă rezultată a tot ceea ce înseamnă „a face ceva cu pasiune „, aceasta ar porni de la a oferi în mod conștient timp și preocupare, ajungând astfel să nu mai simți trecerea timpului, pentru a te întregi pe tine în timp ce dăruiești.

Depinde însă de fiecare dintre noi cât de mult și cât de intens o lăsăm să se manifeste.

A avea o pasiune ne face să simțim că deținem controlul asupra vieții noastre.

Majoritatea oamenilor se simt mai bine ,, în pielea lor „atunci când pun în practică activitățile care îi pasionează.

Pentru că, într-o lume în care timpul este cel mai valoros aspect din viața unui om, unde există o întrerupere și o schimbare constantă, apelul la pasiune ne ajută să ne simțim mai bine în pielea noastră și să vedem lumea cu alți ochi.

Astfel, e de la sine înțeles că dragostea și pasiunea sunt cele mai luminoase dintre toate simțurile omului.

Aceste două sentimente sunt rareori găsite separat unul de celălalt.

De obicei, ele sunt țesute într-un nod și, dacă sunt prezente în viața omului, în relațiile pe care le are, în mediul în care profesează, totul va deveni fără dar și poate … o artă.

Așadar, dacă crezi în visul tău cu adevărat, este o mare probabilitate ca el să devină realitate.

Fie ce-o fi, luptă, fă totul cu dragoste și pasiune, și crede în minuni !

Cândva Howard Thurman afirma : ”Nu te întreba de ce are nevoie lumea,, întreabă-te ce te face pe tine să prinzi viață. Și apoi mergi și fă acel lucru.
Pentru că lumea are nevoie de oameni care simt viața.

Fără categorie

Orgoliosul pierde întotdeauna

De cele mai multe ori în viață, orgoliul este cel care ne dictează acţiunile, uneori chiar fără să ştim. Cele mai proaste hotărâri ale noastre în ceea ce priveşte viaţa personală şi cariera profesională sunt luate din orgoliu. Orgoliul ne influenţează aproape în permanenţă deciziile pe care le luăm în viaţă şi într-o măsură foarte mare.

Sunt foarte puțini oameni în ziua de azi cărora le place să audă vorbindu-se despre orgoliu.

N-am întâlnit încă pe nimeni care să fi reușit să-l stăpânească în întregime.

Pentru că orgoliul este una dintre numeroasele manifestări ale fricii, dar acesta are și o latură care ține de aspirația spre perfecțiune a omului.

Acesta este conștient de perfecțiunea divină care există în el, dar o exploatează în mod greșit din dorința de a avea întotdeauna dreptate, în detrimentul celorlalți.

Și totuși … ce este orgoliul defapt?

Pe înțelesul tuturor, se spune despre orgoliu că este o greșeală a planului mental, a intelectului.

Un om orgolios se recunoaște dupa felul în care vrea, în orice împrejurare, să aibă dreptate și să le arate celor din jur că ei greșesc.

Vrea sa dea impresia că el este singurul câștigător.

Dar puterea ce pare să vină din orgoliu nu este decât o iluzie, căci, în realitate, orgoliosul pierde întotdeauna.

Personal, am experimentat această latură a orgoliului în viața mea.

A fost o vreme când preferam să pierd tot ceea ce iubesc, în favoarea orgoliului.

Am renunțat la iubire, vise, oameni..doar pentru am hrăni orgoliul și a ieși învingătoare, mereu cu fruntea sus din orice situație..

Asta face orgoliul defapt.

Dă naștere la ambiții pentru putere, dar înăsprește inima și ne impiedică să ne iubim semenii.

Dacă te vei lăsa stăpânit de orgoliu, asta te va costa foarte mult în ceea ce priveste dragostea, relațiile, familia , sănătatea și fericirea!

Din acest motiv, mulți oameni încep un lucru cu bune intenții care, în final, se întorc împotriva lor, căci, pe parcurs, orgoliul a pus stăpânire pe ei.

Orgoliul te face să reziști oricărei transformări interioare.

Orgoliul încearcă mereu să te impiedice să-L vezi pe Dumnezeu în fiecare om, să ierți, să-ți exprimi emoțiile și sentimentele, să fii tu cu adevărat, să înveți , să te cunoști și să evoluezi.

Încearcă să privești orgoliul ca pe o entitate exterioară care nu vrea decât să te influențeze.

Imaginează-ți că e o voce din capul tău care te deranjează continuu și nu te lasă să trăiești.

Hotărăște ca, de acum înainte, să-ți dirijezi singur viața, fără a mai asculta de vocea aceea.

Dacă în prezent ești supărat pe cineva și simți că ți-e imposibil să-i ceri iertare, în primul rând fiindcă-i porți pică și fiindcă n-ai încercat să recunoşti dragostea în gesturile sau cuvintele sale, înseamnă că lași orgoliul să te împiedice.

Probabil gândești în felul următor: „Dar dacă i-aș cere iertare, asta ar însemna, nici mai mult nici mai puțin, să-i dau dreptate și să recunosc că am greșit! „

Orgoliul tău va face orice pentru a supraviețui și pentru a te împiedica să admiți că ai greșit, și să faci ceea ce este corect. Se va întoarce împotriva ta din momentul în care ai hotărât că vrei să-l stăpânești.

Dupa observațiile și experiențele personale, pot să-ți spun că în primele trei săptămâni va fi cel mai rau.

Apoi, treptat, rezistența sa începe să slăbească și totul devine mult mai ușor.

E bine ca în viață să fii mai conștient, pentru că omul în general e foarte orgolios.

Este adevărat că, nu ne putem debarasa de azi pe mâine de această boală care există de generații întregi. Însă putem începe prin a câștiga mici victorii în fiecare zi, făcând acte de dragoste! Orgoliul reprezintă de fapt exaltarea eului inferior, a personalității, în contradicție cu eul superior, individualitatea.

Pe masură ce o vei dezvolta pe aceasta din urmă, orgoliul va avea tot mai puțină putere asupra ta.

Totuși, ceea ce face deosebit de dificilă munca pentru stăpânirea orgoliului este faptul că, de îndată ce cineva se lasă cuprins de orgoliu, aceasta tinde să scoată la iveală și orgoliul celuilalt.

Când doi orgolioși se înfruntă, rezultatul este inevitabil „doi învinși  „.

Cel mai bun mijloc de a învăța să-ți stăpânești orgoliul atunci cand discuții cu cineva care ține neapărat să aibă dreptate este să nu te încăpățânezi.

Acceptă ideea că, în momentul respectiv partenerul tău de discuție deține un adevăr important pentru el.

La fel de important ca al tău.

Cine are dreptate?

Amândoi, fără îndoială.

De aceea e important să-ți stăpânești orgoliul, să devii mai conștient de motivațiile tale.

Vrei sa te bucuri de glorie și să fii flatat de ceilalți?

Daca e așa, totul se va întoarce la un moment dat împotriva ta.

Observă cât te poate costa asta!

Poate vei fi tulburat citind aceste rânduri, dându-ți seama cât ești de orgolios!

Dar scopul meu nu este să te tulbur, ci să te fac să devii conștient.

Daca îți vei da seama că ești o persoană orgolioasă, e vremea să începi să lupți cu orgoliul tău, căci el este cel care te împiedică să iubești.

Orgoliul netratat face ravagii în sinea și inima omului.

Latura noastră conștientă trebuie folosită pentru a evolua și nu pentru a te umili pe tine … și pe alții.

Sinceritatea te va face să trăiești o fericire cu mult mai mare decat aceea de a avea totdeauna dreptate.

A cere iertare și a-ți arata dragostea față de cineva nu te face să pierzi nimic.

Toți cei implicați sunt atat de perfecți pe cât știu să fie.

Fiecare a facut așa cum s-a priceput mai bine.

Pur si simplu, n-a știut să-și exprime dragostea.

Pentru a o lua de la început, unul sau altul trebuie să-și deschidă inima și să-și lase orgoliul deoparte.

E cel mai bun lucru pe care îl poate face un om pentru celălalt.

A gândi sau a vorbi cu capul e o formă de orgoliu.

În acel moment intri în contact cu mintea celuilalt și el îți raspunde tot cu capul, nu cu inima.

Totul revine mereu la acelasi lucru și aceeasi soluție de vindecare : DRAGOSTEA

Fiecare semn de dragoste sfarșeste prin a rezolva toate problemele și transformă totul în viață. Dragostea are o mare putere de vindecare fizică,emoțională și spirituală.

Acum îți dai seama probabil că în spatele orgoliului se ascunde întotdeauna frica.

Frica de a nu fi iubit, de a fi respins, judecat, criticat.

Tema de a nu fi la înălțime într-o situație, teama de a pierde pe cineva sau ceva.

Dacă ai de-a face cu o persoană orgolioasă, încearcă să observi toată suferința ascunsă în comportamentul său.

Poate ca va încerca să te schimbe, să-ți provoace teamă prin atitudinea sa autoritară, tranșantă.

Dar să nu te lași impresionat, căci în realitate este, probabil, mai speriată decât tine.

Nu încerca să-i răspunzi tot cu mintea.

Văzându-i suferința, vei fi în măsura să ajungi la inima ei.

Iată afirmația pe care trebuie s-o repeți în gândul tău zi de zi, cât mai des posibil: ,, Mă accept cu orgoliul meu și mă eliberez treptat de el, încercând să-L văd pe Dumnezeu în toți cei ce mă înconjoară! „

Fără categorie

Păcatul cel dintâi – Minciuna

Viața trebuie trăită în adevăr. Cei care nu trăiesc în adevăr sunt considerați de către Domnul Isus a fi… fii celui rău. O viață trăită în minciună este mai rea chiar decât moartea însăși și, de aceea, o condiție pentru salvarea noastră este lupta pentru adevăr, luptă necruțătoare împotriva minciunii, din noi și din afara noastră.

Suntem asaltați de mincinoși și de oameni ce spun adevăruri doar pe jumătate.

Suntem asaltați de oameni ce vorbesc cu două înțelesuri și, din păcate, numărul acestora crește, de la zi la zi.

Minciuna ajunge a fi la rang de cinste și, cu cât este folosită de către mai mulți, cu atâta ni se pare a fi un păcat mult mai puțin grav decât este în realitate.

Minciuna păgubește o mulțime mare de suflete, tocmai pornind de la considerentul că este un păcat mic. Și, de multe ori, ne înveselim când mărturisim acest păcat, în loc să ne pară rău.

Minciuna este rea prin ea însăși și trebuie evitată cu orice preț, deoarece aproape întotdeauna provoacă efecte negative.

Cine închide ochii în fața adevărului are o inima vicleană, prin minciuni poate să fure, se socotește precum un hoț, se duce la desfrânare, ca desfrânații; își strică numele bun și cinstea, ca un defăimător.

Mincinosul e gata să facă totdeauna jurăminte. Și, spunându-și gogomănia de mai multe ori o face adevăr.

Astfel dar… este scris în Biblie: Efeseni 4: 25-32 : De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul , pentru că suntem mădulare unii altora ”

Fără categorie

Trecând prin momente dificile

Te-ai aflat vreodată într-un moment dificil care nu părea să se termine? Poate că ai fost lipsit de confortul cu care te-ai obișnuit sau poate că te-ai luptat cu sentimente de dezamăgire sau înfrângere. Indiferent cu ce te-ai confruntat, nu ești singur (ă) în experiența asta.

Scriptura este plină de relatări ale oamenilor care au îndurat dureri imense, suferință, greutăți și pierderi imense.

Dar acești oameni au perseverat pentru că știau că nimic ,nici măcar moartea ,nu îi putea ține departe de promisiunile eterne ale lui Dumnezeu.

Pentru că lumea noastră este decăzută, se întâmplă lucruri rele.

Atunci când ne regăsim în situații care sunt în afara controlului nostru, dezamăgirea este firească și durerea este necesară. Încercările testează amploarea supunerii noastre dezvăluind pe ce este întemeiată credința noastră.

Dacă spunem că îl iubim pe Dumnezeu, dar permitem circumstanțelor în care ne aflăm să dicteze răspunsurile noastre în situații grele, atunci avem mai multă credință în circumstanțele noastre decât în Dumnezeul nostru.

Sacrificiile contează atunci când provin din inima noastră, deoarece adevărata ascultare este un act plin de credință al iubirii.

Fiecare experiență dureroasă din trecutul sau prezentul nostru ne pregătește pentru un scop viitor care ar avea un impact important asupra vieții noastre.

Poate că ai fost trădat de cineva în care ai avut încredere, părăsit și marginalizat.

Sau, poate, ai început să te întrebi de ce viața ta este plină de dezamăgire și greutăți.

Poate că viața ta nu pare a fi cea pe care ai visat-o pentru tine.

Însă vreau să îți spun că…

Toti trecem prin aceste încercări, însă cel mai important lucru este cum trecem prin ele. Cu capul sus? Sau încovoiați de greutatea lor?
De multe ori, eu una, am vrut sa îi spun Domnului că nu mai pot, atunci cand încercarea era grea. Si chiar i-am spus acest lucru, l-am rugat să mă izbăvească și i-am spus ca nu mai pot sa duc. Însă, nu cred că acest lucru este corect. De ce? Pentru că Dumnezeu ne-a promis că odată cu încercarea ne va da și puterea de a trece prin ea, ne-a promis că nici o încercare nu va fi imposibil de dus. Avem multe exemple de oameni care au rabdat în încercări si despre care Dumnezeu ne spune că au fost oameni dupa inima și voia Lui.

Astfel dar… momentele dificile din viață dezvoltă caracterul nostru și ne fac în stare să ne bucurăm chiar și în necazurile noastre, căci știm că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea.

Așadar indiferent cu ce te confrunți, Dumnezeu are un plan… de a transforma speranțele și visele sfărâmate pentru binele nostru și gloria Lui.

Cu siguranță, nu a încetat niciodată să lucreze în viața ta.

Indiferent prin ce momente treci , Dumnezeu va continua să-ți arate favoare și iubire atunci când vei continua să mergi cu El. Și când umbli cu Dumnezeu, nimic prin care treci nu se pierde.

Deci să nu ne pierdem inima când trecem printr-un moment dificil , ci să fim conștienți că ele sunt permise de Dumnezeu pentru a ne desăvârși!

Astfel: necazul lucrează răbdarea, iar răbdarea: caracter matur; caracterul matur: speranţă. Iar speranţa nu dezamăgeşte…pentru că, la sfârșit dragostea lui Dumnezeu a fost turnată astfel în inimile noastre .