Secretul stă în sentimente

De multe ori, am simțit cum sentimentele mă copleșesc. Cum sufletul îmi arată, cât este de mic, în comparație cu măreția emoțiilor. Am cunoscut sentimente noi mie, unele izvorâte din clipe simple de fericire, și de o rară frumusețe, altele emise de oameni copleșiți de durere sau de bucurie.

Pentru că, nu putem nega la nesfârșit ceea ce reprezentăm, ceea ce suntem și mai ales ceea ce simțim. În fond, că vrem sau nu să recunoaștem, sentimentele sunt limbajul sufletului.

Toate gândurile și cuvintele nu ar avea nicio putere asupra vieții noastre dacă nu ar fi dublate de sentimente și senzații.

Majoritatea gândurilor noastre nu se materializează, pentru simplu motiv că ele sunt prea nesemnificative și nu ne trezesc sentimente cu adevărat puternice.

De fapt, singurul lucru care contează este ceea ce simțim!

Metaforic vorbind, am putea spune că gândurile și cuvintele noastre sunt precum o rachetă, în timp ce sentimentele și senzațiile noastre sunt combustibilul care o alimentează pe aceasta.

Ca oricare alt lucru din viața noastră sentimentele pot fi de 2 feluri – pozitive sau negative.

De exemplu toate sentimentele noastre pozitive se nasc din ,, IUBIRE ”!

Ca și toate sentimentele negative, ce se nasc din absența iubirii.

Cu cat ne simțim mai bine ( de pildă, atunci când suntem fericiți ), cu atât mai multă iubire emanăm, când emanăm iubire, cu atât mai multă iubire vom primi.

Invers, când ne simțim mai rău (de pildă, atunci când suntem disperați) cu atât mai multă negativitate emanăm, și implicit cu atât mai multă negativitate vom primi.

Motivul pentru care ne simțim atât de rău atunci când avem sentimente negative este evident: IUBIREA este forța pozitivă a vieții, iar sentimentele negative nu conțin niciun pic de iubire.

Viața nu ni se întâmplă pur și simplu: ea ne răspunde.

Viața pe care o trăim depinde numai și numai de NOI!

Regizorul este doar Dumnezeu, însă noi suntem scenariștii vieții noastre.

Noi decidem cum va fi viața noastră, prin gândurile și sentimentele pe care le transmitem mai departe.

Întreaga noastră viață depinde de ceea ce simțim, și toate deciziile noastre depind de sentimentele pe care le nutrim.

Singura putere care ne motivează întreaga ființă și viață este cea a sentimentelor noastre!

Pentru că, secretul stă în sentimente.

Dacă dorim să avem parte de lucruri care ne fac fericiți, trebuie să începem prin a fi fericiți, adică prin a oferi fericire!

Aceasta este singura modalitate, noi nu putem primi decât ceea ce oferim!

Noi avem opțiunea de a ne alege sentimentele, de-a ne cultiva ,, IUBIREA ” iar forța iubirii are puterea de a ne oferii celelalte lucruri pe care ni le dorim.

În urma ta…

Viața noastră oscilează între stări de fericire și stări de tristețe, între planuri realizate și eșecuri totale, între împliniri și deziluzii. Dar la final tot ceea ce contează este ce lăsăm în urma noastră. Și poate că printre oscilațiile noastre zilnice, ar trebui să ne mai întrebăm din când în când dacă suntem pe drumul cel bun al vieții.

Meditația asta nu trebuie să fie ca și cum mâine ar fi finalul vieții noastre, ci poate un mic plan de amintire a acțiunilor noastre de până acum.

Sunt etape ale vieții în care, o astfel de contemplare poate duce la schimbarea noastră ca oameni.

Personal, am în minte o întrebare pe care uneori aș vrea să o adresez – pentru unii poate semăna cu o întrebare depresivă, pentru alții însă poate reprezenta o întrebare care să le deschidă într-un final mintea și sufletul.

Ea se rezumă astfel ” Dacă mâine ai muri, te-ai gândit la câți oameni ar plânge după tine?”

Dacă ai răspunsul la întrebarea aceasta ești un om fericit și echilibrat, care se gândește mereu la cum să devină pe zi ce trece mai bun.

Poate că de fapt menirea noastră în viață este să lăsăm în urma noastră oameni a căror viață s-a schimbat ca urmare a contactului cu noi, în bine.

Scopul nostru în viață nu este să trăim ca o pană în vânt, care se lasă purtată de adiere – când la dreapta, când la stânga.

Scopul nostru în viață este bine definit încă de la început.

Depinde de fiecare dintre noi să îl găsim cât mai repede.

Unii definesc scopul în viață ca pe un talant, alții ca pe o menire, unii îi spun destin, iar alții îi spun simplu viață. În adâncul său, fiecare știe că n-a venit întâmplător pe acest pământ și că are o misiune de îndeplinit, inimi de atins sau o cărămidă de pus la schimbarea lumii în ceea ce visăm cu toții.

Visăm pentru că știm că se poate mai bine, știm că putem mai mult , știm că spectacolul trist al lumii la care ne uităm acum nu corespunde cu trăsăturile sufletului nostru.

Simpla implicare și prezență poate face mai mult decât credeai, mai ales dacă lucrezi zilnic la acea prezență.

Pe scurt, cu cât lucrezi mai mult cu tine, cu atât contribuția pe care o aduci lumii va fi mai mare, iar moștenirea lăsată va fi mai valoroasă.

Pentru că, sunt trei stări prin care trece omul în viață: de la a gândi la a face și de la a face la a fi.

Te las să meditezi la asta…

Cum ești tu ca om, astfel încât să lași ceva în urma ta?

Ai adus azi un strop de fericire în ochii cuiva?

Ca să aduci bucurie e nevoie să fii tu bucurie, iar ca să aduci fericire, ești dator să fii fericit!.

Avem timp să ne mințim

Viața noastră este bogată în distrageri și plină de obligații. Uneori ne simțim constant obligați să adăugăm ceva nou în rutina noastră. Să ne fixăm privirea pe vreun ecran de smartphone sau să alergăm spre următoarea destinație.

Și, nu…

Nu contează în câte feluri ne împărțim timpul și atenția, nu contează toate îndatoririle pe care încercăm să le ducem la îndeplinire concomitent: pentru că niciodată nu vom avea suficient timp pentru a ține pasul cu tot ce avem de făcut.

Am ajuns în punctul în care n-avem timp să trăim pentru noi, trăim doar pentru ceilalți, ascunzându-ne în spatele unor ziduri din ce în ce mai înalte, mințindu-ne că am făcut deja pace noi cu noi și că viața merge mai departe.

Mai degrabă pe momente care apar din când în când, decât pe asumarea faptului că fericirea ține de fiecare dintre noi, nicidecum de cei din jurul nostru.

Nu mai avem timp să ne asumăm ceea ce simțim, pentru că oricum știm noi mai bine că lucrurile stau altfel.

Să ne convingem că viața este atât de scurtă și că trebuie s-o prețuim mai mult decât orice, să învățăm să trăim mult mai intens și asumat în fiecare zi.

Să ne gândim măcar vreo secundă că oamenii din viața noastră pot să dispară peste noapte, fără să ne mai luăm rămas bun de la ei, în vreo formă sau alta.

Dar, avem suficient timp să ne mințim.

Să ne mințim că prețuim viața, și să ne ascundem după ziduri construite atent și în timp de noi.

Alergăm prea mult după confort, în timp ce ne pierdem în detalii de bună voie și nesiliți de nimeni.

Avem timp să ignorăm fiecare strigăt al inimii, vis, dorință, și fiecare moment de liniște pe care l-am fi meritat din plin. Într-adevăr e de la sine înțeles, că nu putem de azi să dăm ,, delete ” la toate lucrurile importante din viața noastră.

La obligații, la joburi, la tot ceea ce trebuie să facem în viață.

Pentru că toți le avem, dar, ideea principală e să găsim un echilibru.

Să găsim o balanță între cele două care să ne ajute să avem mai multă grijă de mintea, sufletul și trupul nostru.

Să găsim un mod și un timp prielnic, să ne bucurăm cu adevărat de momentele de liniște petrecute împreună cu familia, prietenii, persoanele dragi și cu noi înșine.

Prioritățile și dezvoltarea personală

Pentru unii dintre noi dezvoltarea personală înseamnă creșterea încrederii de sine, gestionarea stresului, ieșirea din zona de confort, stabilirea obiectivelor și într-un final, atingerea succesului. Însă ceea ce trebuie să știm de la început, este că, dezvoltarea personală este procesul continuu, prin care ne schimbăm în mai bine pe noi înșine cu fiecare zi.

Asta pentru că nu ne-am născut de la început înțelepți și nici învățați. Însă, putem să depunem un efort pentru a dobândi mai multe abilități și cunoștințe noi, cu ajutorul cărora viața noastră personală și profesională să fie mult mai împlinită.

Dar, bineînțeles că la momentul actual fiecare ar trebui să se întrebe în dreptul său, ce îl reprezintă, ce își dorește, și ce are nevoie de la viață pentru a-și îndeplini dorințele.

Iar atunci când suntem cu adevărat hotărâți și pregătiți să descoperim ce vrem de la viață și ce este cel mai important pentru noi, punctul de plecare în acest proces de schimbare și dezvoltare este autoobservarea personală.

Adică analiza propriei noastre vieți și realizarea unor schimbări majore.

Fiindcă degeaba avem în minte o mulțime de idei grozave dacă nu le punem în aplicare.

În acest sens, stabilirea unor noi priorități, ne pot oferi o imagine de ansamblu asupra propriei noastre persoane și ne vor ajuta să facem ordine în gânduri, la locul de muncă, în casă, și în relațiile sociale.

De aceea, este important ca acțiunile noastre să fie mereu în concordanță cu modul nostru de gândire.

Adică, mai exact, să nu picăm în capcana clasică a unei vieți trăite inconștient: ,, una spunem și alta facem ” . Practic să ne fentăm singuri pe noi înșine, fiindcă am pierdut controlul asupra faptelor noastre și a vieții personale.

Așadar, în acestă schimbare de priorități este esențială adoptarea unui stil de viață sănătos.

Altfel orice alte realizări ale noastre sunt în van, dacă singuri ne lăsăm chinuiți și măcinați de teama eșecului și a gândurilor negative.

Deci, ca să reușim este nevoie să ne schimbăm în totalitate . Noi, nu alții!

Este nevoie să ieșim din zona noastră de confort, și să nu ne mai amăgim că este suficient cât știm.

Lumea din ziua de azi este într-o permanentă schimbare, iar dacă vrem să tinem pasul, soluția este să fim mai buni mâine, decât am fost azi.

Pentru că prin dezvoltarea personală acumulăm cunoștințe noi și ne lărgim orizontul propriei noastre hărți mentale.

În acest fel vom fi mult mai pregătiți și deschiși în fața unor situații, care vor apărea în viața noastră legate de familie, locul de muncă, relații și stres.

Și, inevitabil mult mai atenți cu interiorul nostru, când vom conștientiza convingerile care ne limitează.

Iar, într-un final, vom reuși să comunicăm mai eficient, și să descoperim cum putem trăi și altfel decât știam până acum.

Puterea de a merge mai departe

Viața nu va fi tot timpul una frumoasă doar pentru că ești o persoană bună cu un suflet incredibil. Nu, uneori viața este nedreaptă, cu greutăți și probleme. Însa vei supraviețui. Nu pentru că o spun eu, ci pentru că trebuie. Pentru că este în natura omului să se ridice, să meargă mai departe și sa învețe din aceste căzături.

Mulți dintre noi am trecut prin experiențe mai puțin plăcute, dezamăgiri și relații dureroase. Și, ne-a fost dificil să trecem peste unele dintre ele sau să uităm complet de anumite persoane.

Iar atunci ne-am aflat în situația de a rămâne blocați undeva în trecut fără să știm cum și dacă vom reuși vreodată să depășim aceste obstacole.

Pentru că, să fim sinceri, nu există în viața unui om o rețetă universal valabilă, pentru a-și vindeca brusc sufletul de suferință, și pentru a învăța cum să treacă mult mai ușor peste probleme.

Fiindcă, fiecare dintre noi este unic, și fiecare om reacționează în mod diferit la ceea ce i se întâmplă.

Fiecare om are nevoie să sufere un timp, să conștientizeze pierderea sau imposibilitatea unui viitor alături de o anumită persoană.

Fiecare persoană se vindecă și învață din acea experiență în ritmul său. Și, fiecare persoană va merge mai departe doar atunci când se va simți cu adevărat pregătită sufletește.

Asta deoarece uneori schimbările pot părea grele și înfricoșătoare pentru noi.

Pentru că suntem mult mai obișnuiți deja cu zona noastră de confort și ceea ce avem în prezent. Și, știm mereu la ce să ne așteptăm în astfel de situații.

Ne sunt familiare condițiile.

Iar atunci adaptarea noastră în fața unor noi provocări poate părea grea și dureroasă.

Doar că uneori este timpul să lăsăm în urmă ceea ce ne rănește și să învățăm să o luăm de la capăt.

Pentru că oricât de puternici am fi sau am vrea să părem în interior, adevărul este că suntem doar niște copii care au nevoie de o nespusă iubire, înțelegere și apreciere.

Și, atunci întrebarea care ne macină gândurile și sufletele adesea este: , Cum putem învață să facem față mai ușor unor astfel de situații și cum putem să mergem mai departe în anumite cazuri?

Personal cred că o cale de a merge mai departe este de a ne menține credința și speranța în Dumnezeu.

Pentru că în momentele dificile din viață trebuie să avem încredere în Dumnezeu.

Să avem încredere în El că ne va ajuta să înțelegem mai bine anumite situații cu privire la viața noastră și să trecem mult mai ușor peste toate durerile și încercările noastre la momentul potrivit.

El ne va ajuta la timpul hotărât să găsim în noi puterea necesară, ne va lua de mâini, și ne va ridica de la pământ. Și împreună cu El vom reuși să depășim într-un final toate aceste obstacole și clipe grele ale vieții.

Pentru că de un lucru poți fi sigur Dumnezeu nu iți va da în viață mai mult decât poți duce. Și, știe că după orice încercare și suferință a viețile tale urmează ceva bun pentru tine. Știe că aceste momente te vor învață lecții frumoase și importante de viață, și te vor ajuta să crești și să te dezvolți pe viitor.

De aceea lasă-l pe Dumnezeu să fie în controlul vieții tale, și pune-ți toată încrederea în El.

Pentru că El este Singurul care nu te va dezamăgi niciodată și te va ajuta să îți vindeci fiecare rană deschisă a sufletului tău.

Iar la timpul pregătit de El îți va șterge cu o nespusă iubire și dragoste fiecare lacrimă din ochii tăi. Și, astfel cu ajutorul Lui, îți vei descoperi într-un final mai bine sufletul, și vei învață pe viitor să ai mai multă putere și încredere în tine.

Toate la timpul lor

Cu toții ne-am lovit la un moment dat în viață de fraza „Toate la timpul lor”. Gândindu-ne în sinea noastră: ” Dar oare când ar fi timpul potrivit,, ?

Uneori ne-am dori din suflet ca problemele noastre să se rezolve pe loc, și să nu mai fie nevoie să așteptăm momentul și timpul potrivit pregătit pentru noi de Dumnezeu.

Deoarece acest lucru ar însemna prea multă așteptare, iar după cum știm, în zilele noastre oamenii nu mai prea au răbdare pentru așa ceva.

Ne grăbim mereu când vine vorba de viețile noastre, fugim de familie, și nu mai avem timp să admirăm tot ceea ce ne înconjoară, pentru că în sinea noastră trăim deja în viitor.

Nu mai ne bucurăm de prezent fiindcă suntem prea îngrijoraţi cu privire la ce se va întâmpla, unde vom ajunge, și ce se va alege de noi.

Suntem mereu într-o agitație permanentă să ne împlinim planurile și fără să vrem grăbim lucrurile.

Ne înfuriem și suntem deranjați atunci când cineva ne sfătuiește să avem răbdare în orice situație, pentru că doar așa vom reuși în viață.

Într-adevăr, răbdarea poate fi dureroasă uneori, însă ea își are rolul ei. În plus, care ne-ar mai fi bucuria și entuziasmul dacă am primi totul pe tavă pe loc?

Unde ar mai fi perseverența, dacă nici nu am apuca să terminăm dorința și fraza din gândurile noastre, că am și primi lucrul cerut? Și la ce ne-ar mai folosi atunci în viață speranța dată, pentru ceva mult mai mult?

Deși, nu vom găsi mereu răspuns la toate aceste întrebări și nu suntem mereu de acord cu toate aceste afirmații, Dumnezeu ne cere sa avem încredere în timpul Său, și, nu în al nostru.

Ne cere sa-I dăm Lui totul , și , să lăsăm alegerile în seama Lui .

Pentru că, dacă am primi totul la timpul dorit nu am mai petrece ore întregi pe genunchi rugându-ne, și nu am mai avea o dorință atât de aprinsă cu privire la împlinirea lucrurilor din viața noastră.

De aceea, trebuie sa fim conștienți că orice lucru pe care-L face Dumnezeu, El îl face frumos la vremea lui.

Și așa este, în general.

Trebuie să ai răbdare și să-ți dai timp.

Pentru că Dumnezeu știe, că uneori ceea ce îți dorești tu pe moment nu este neapărat și ceea ce ai cu adevărat nevoie.

Așadar, nu are rost să ne petrecem toată viața așteptând, și să uităm că avem în prezent o viată de trăit. În loc să ne gândim mereu şi să facem socoteli pentru „timpul potrivit” ar mai bine să-I dăm toate aceste timpuri potrivite lui Dumnezeu.

Pentru că doar El ştie viitorul și toate planurile cu privire la viața noastră.

De aceea, nu știu câtă răbdare mai ai tu în ceea ce vrei, dar eu te îndemn să-L lași pe Dumnezeu să rabde în locul tău.

Să arunci asupra Lui toate îngrijorările si problemele tale, căci El se va îngriji de toate. Încredințează-I Lui toate visele și planurile tale, iar El la timpul perfect, îti va da ceea ce ai visat, ceea ce ți-ai dorit, și poate chiar nespus mult mai mult!

Hristos a Înviat!

Natura umană

Fie că suntem tineri, fie că suntem bătrâni, putem să renunțăm, mai ușor sau mai greu, la anumite obiceiuri, la anumite vicii, chiar şi la anumiți oameni care nu ne apreciază aşa cum merităm. Dar nu putem renunța la iubire! Asta fiindcă iubirea este singura și unica licărire adevărată din noi.

Când încercăm să renunțăm la iubire renunțăm treptat la ceea ce suntem cu adevărat.

Renunțăm treptat la natura noastră umană și ajungem să ne simțim confuzi și dezorientați.

Să renunți la iubire poate fi unul dintre cele mai dificile lucruri, pe care le poți face vreodată.

Asta, pentru că fără să știi, s-ar putea să renunți la propria-ți fericire.

S-ar putea ca, renunțând, să nu mai găsești nicicând, acea parte din tine.

Iar uneori, se întâmplă ca acea parte, să fie, cea mai bună și fericită parte din sufletul tău.

De-a lungul vieții mele am auzit frecvent oameni care spuneau că renunță la iubire pentru că iubirea doare.

Este complet greșită această idee.

Iubirea nu este sursă de durere și suferință.

Iubirea nu doare.

Iubirea nu aduce suferință, ci mai degrabă atașamentul nostru față de persoanele nepotrivite provoacă durere.

Mai bine renunță la acei oameni care nu știu să te prețuiască și te iubească precum meritai.

Renunță la oamenii care îţi frâng visele, la cei care te pun întotdeauna pe ultimul loc, la cei care nu te respectă, la cei care te rănesc prin vorbele şi prin faptele lor necugetate, și la oameni pentru care orice ai face, te critică în permanență.

Renunță la oamenii care nu te apreciază, la indiferența în abuz, dar nu renunța la iubirea adevărată.

Pentru că, merită să renunți la orice pentru iubire.

Dar nu renunța la iubire pentru orice.

Nu te priva tu însăși de fericire în mod voluntar.

Niciodată!

Procesul de îmbătrânire

În ziua de azi timpul se dilată tot mai mult. În trecut părea mai răbdător cu noi, mai puțin trecător sau poate doar percepția noastră asupra lui se schimbă progresiv din copilărie până la maturitate. Trăim într-o viteză ameţitoare, de parcă am vrea să ne luăm la întrecere cu timpul. Și din păcate, nu vom câştiga niciodată ceva din asta.

Iar dacă unii reuşesc, mai câştigă doar încă puţin timp în plus, prin ceea ce lasă în urmă, și totuși nici măcar atunci, timpul nu e fără de sfârşit.

Când ajungem să conștientizăm acest lucru, ne oprim pentru o clipă, și observăm că au trecut pe lângă noi zile, luni, ani întregi din viața noastră.

De parcă am fi prinşi într-un film pe care cineva îl priveşte şi-l derulează după bunul său plac. Și, fără să vrem, deseori ne pierdem în detalii, în lucruri mărunte, risipim energie, pentru a ne da seama apoi că viața ne trece în goană, și oricât ar fi de lungă în percepția noastră, defapt e foarte limitată.

Trăim prea mult şi prea ancoraţi în prezent, fără să ne gândim la viitor, şi, drept urmare, formula cea mai scurtă de pregătire pentru maturizare, bătrâneţe sună astfel: să începem să ne gândim din timp la ea, să ne facem planuri, pentru a nu ne afla într-o bună zi în faţa disperării şi a golului, fără a şti ce să facem.

Să înaintăm în vârstă este un proces frumos și firesc, dar important e cum putem rămâne în suflet tineri şi dinamici, fără să trăim într-o stare de negare din pricina propriei noastre vârste.

Să înțelegem cum ne putem confrunta cu provocările vieţii de zi cu zi, fructificând într-un final şansa maturizări.

Pentru că la sfârșit, bătrâneţea ar trebui să fie o perioadă extraordinară pentru noi, lipsită de griji şi de prejudecăţi, o perioadă în care timpul liber să fie principalul atribut de care să ne bucurăm cu adevărat, iar călătoriile să fie cele mai memorabile lucruri.

E remarcabil și frumos cum noi oamenii susținem faptul că bătrâneţea „ urâţeşte frumos ” Personal, tind să merg pe principiul: „Cinsteşte-i pe bătrâni, căci şi tu vei fi la rândul tău unul. „, Însă majoritatea tinerilor consideră că nu vor îmbătrâni niciodată ca ei, că vor rămâne mereu aceiaşi, iar de aici provine şi lipsa de respect faţă de persoanele vârstnice, dar şi faţă de ei înşişi, în special faţă de propriul corp si propria minte.

Însă, cu ajutorul lui Dumnezeu trebuie să învățăm să trăim frumos prin toate etapele vieţii noastre.

Pentru că toţi oamenii sunt copii, însă nu toţi oamenii ajung sa fie bătrâni.

Învăța și ia aminte că într-un final este un privilegiu să ajungi să fi bătrân, o adevărată binecuvântare!

Timpul de respiro

Ne trezim „pe pilot automat „și uităm să mai privim către noi. Alergăm, căutăm, găsim sau nu găsim ce ne dorim, și ne pedepsim. Facem lucrurile din inerție, din obişnuinţă, pentru că „aşa e bine „sau „aşa ar trebui să fie”, suntem dezamăgiţi, ne agităm pentru că lucrurile nu se întâmplă acum, când am vrea noi şi uităm să ne acordăm momente în care să mai privim către noi.

Câteodată ne străduim prea mult să avem o viață mai bună, lucrăm intens la împlinirea visurilor noastre, și ajungem în stadiul de a ne preocupa prea puțin de sănătatea noastră mintală, emoțională, și de momentele cu noi înșine pe care avem tot dreptul, să le avem, pentru a ne umple cu energie.

Cu alte cuvinte, ajungem într-un impas în care simțim că avem pur și simplu nevoie să se oprească timpul în loc.

Avem nevoie de un timp de respiro.

Pentru că timpul de respiro este intervalul dintre ritmul și limita noastră.

Iar ritmul nostru într-un final are nevoie de o schimbare.

Scopul schimbări are rolul de a evidenția faptul că fericirea noastră este cea mai importantă, și ne ajută să conștientizăm că timpul liber pentru sine este esențial.

Asta deoarece, fiecare dintre noi avem nevoie de o clipă de liniște, avem nevoie să evadăm măcar puțin din zbuciumul vieții cotidiene, indiferent dacă acest lucru este doar pentru câteva momente de solitudine sau nu.

Astfel, putem evita prăbușirea noastră în mijlocul problemelor, extenuarea și toată presiunea acumulată. În felul acesta putem restabili contactul cu noi înșine, putem asculta și înțelege cu adevărat până și nevoile noastre interioare cele mai profunde.

Iar acest lucru presupune să ne cunoaştem, să ne acceptăm aşa cum suntem, să înţelegem ce ne dorim şi ce este potrivit pentru noi.

Drumul nostru pe acest pământ este unul dinamic şi deloc liniar şi este posibil ca, alergând permanent după mai mult şi mai mult, să uităm de noi şi să ajungem la un final când realizăm că acel „mai mult „sau „mai bine” nu ne reprezintă, nu este potrivit, sau în cel mai rău caz, nu ne mai este de folos.

Astfel, totul va deveni mult mai ușor pentru noi, atunci când vom învăța cum să ne observăm tiparele mentale și să vedem unde obișnuim să ne îndreptăm mereu atenția.

Iar cu siguranță, timpul de respiro pe care ni l-am alocat va fi momentul decisiv pentru a ne cunoaște la un nivel mult mai profund.

Pentru a începe să ne explorăm temerile, speranțele și dorințele într-o stare de claritate.

Pentru că doar alocând și petrecând mai mult timp cu noi, vom învăța să ne prețuim, și , să ne iubim cu adevărat .