IERTAREA

Dincolo de orice luptă,
Dincolo de-a mai spera,
Fiecare OM, în suflet,
Are frumuseţea sa.

Însă sfânta-i strălucire
Timpu-o poate ofili
Dacă-n lupte se va pierde
Darul vieţii de-a iubi.

Mai ramâne doar o torţă
Spre a regăsi cărarea,
Să accepte fiecare,
Necondiţionat, iertarea…

Libertatea sufletească
Are rădăcini divine,
Căci atunci când ierţi pe altul
Tu de fapt te ierţi pe tine.

Ura-i doar o slăbiciune
Care duce la durere,
Însă OMUL care iartă
Are-n suflet o putere.

Fii om !

Nu înjosi pe nimeni în viață 
Și nici de sus la alţii nu privi,
Nu ignora o lacrimă pe-o față,
Poate-ntr-o zi pe fața ta va fi !

Nu-l umili pe cel mai slab ca tine
Nu-i vina lui c-așa a fost creat,
Te vezi erou și lumea-ti aparține,
Dar uiți că scări nu-s doar pentru urcat!

Nu neglija, ascultă și răspunde,
O vorbă care ție-ți pare fleac,
Poate salva pe cel care-o aude
Și poate-n deznădejde a-i fi leac!

Suntem egali, fii om cu fiecare,
Lasă frumos pe unde-ai să pășești
E-o lege-a vieții fără expirare,
La fel cum dai, așa o să primești!

Unde nu găsești iubire

M-a oprit o clipă viața, 
Să mă-ntrebe cum trăiesc.
Mi-a văzut în lacrimi fața,
Și-a gândit că pătimesc.
Sunt puțin mai necăjită,
I-am spus,c-un zâmbet fugar.
Dar de azi, sunt hotărâtă,
La necaz să pun hotar.
Mi-am ieșit puțin din fire,
Dar, am învățat ceva...
,, Unde nu găsești iubire,
Să nu cauți altceva''...
Îți promit acuma viață, 
Că nu te mai irosesc,
Cu cei ce par buni în față,
Dar în spate te lovesc!

O iubire imposibilă

Nu am reușit niciodată să înțeleg sentimentele de dragoste pe care le-am simțit de-a lungul timpului. Nici nu mi-am dorit vreodată. Pentru că pierdeam frumusețea și profunzimea momentului și totul se transforma într-un final în rațiune. Însă, sentimentul de iubire este pe cât se poate de complex și romantic.

Toată lumea își dorește la un moment dat sau altul să iubească pe cineva cu toată ființa și , să trăiască o iubire adevărată ca în povești.

O poveste de dragoste care să nu se sfârșească niciodată, și , care să dureze o viață întreagă.

Doar că, în căutarea noastră spre marea iubire a vieții, cu toții am trecut măcar odată printr-o dragoste neîmpărtășită.

Durerea pe care o resimțim atunci când sentimentele nu sunt împărtășite, e o durere care cu greu se poate compara cu orice altă suferință de natură fizică sau psihică.

E devastatoare, te pune la pământ.

O iubire nefinalizată, te menține într-un suspans continuu, și se numără printre cele mai „serioase „surse de frustrări și tristețe.

Cu bună știință sau nu, mintea și sufletul refuză să uite o dezamăgire atât de profundă.

Însă, cum nu poți negocia cu sufletul, el va iubi cât și pe cine va vrea el atât timp, până când vei reuși într-un final să ajungi la o înțelegere cu rațiunea.

Practic, o poți convinge să-și vină în fire și să vadă realitatea lucrurilor.

Mulți consideră că nu pot trece peste o asemenea dezamăgire, peste o dragoste neîmpărtășită, și că odată ce dragostea a plecat, nu vor mai iubi pe nimeni în viața lor sau că nu vor mai fi iubiți de nimeni.

Problemele adevărate însă încep când această iubire neîmpărtășită începe să-ți afecteze viața: nu te mai poți concentra, te simți mereu trist, nu poți să duci nici o activitate la bun sfârșit pentru că ești mereu cu mintea în altă parte.

Ajungi în pragul disperării verși o mie de lacrimi sau poate chiar mai mult, îți pierzi zile si nopți întregi gândindu-te mereu la acea dragoste imposibilă.

Dar , dacă vei avea curajul și tăria să gândești însă rațional, îți vei da seama că realitatea în viață este total diferită: de pildă, nu orice iubire este posibilă.

Unele sunt menite să se stingă, iar altele nu onorează mărețul sentiment.

Prin urmare, uneori este mai bine să renunți la un așa vis nerealizabil.

Partea bună însă pentru noi este că o dragoste neîmpărtășită, se poate vindeca.

Nu, nu ascunzând, și refulând suferința, în speranța ca se va diminua în timp, ci confruntându-ți direct lumea interioară.

Doar înțelegând diferența dintre ceea ce este real și ceea ce este un produs al imaginației tale vei putea să mergi mai departe cu siguranța ca ești complet vindecat, și pregătit să iubești pe altcineva.

Țin să amintesc , cel mai grăitor exemplu de dragoste neîmpărtășită e dragostea lui Dumnezeu pentru om.

Dumnezeu iubește pe fiecare în parte, cu o dragoste neasemănat de puternică; dar câți oamenii oare sunt pe pământ care îi răspund lui Dumnezeu cu o dragoste pe măsură?

Până și oamenii care-I răspund lui Dumnezeu cu dragoste, dragostea lor nu se poate compara cu dragostea Lui față de noi.

Așadar, la fel este și în cazul unei iubiri imposibile, pentru că fiecare iubire imposibilă are mai multe explicații.

Fiecare caz în parte se bazează pe motive și emoții diferite. Însă, oricum ar fi, aceasta nu este niciodată o dragoste „sănătoasă „.

A renunța la o iubire imposibilă constă în a accepta că, deși ne simțim atrași de o anumită persoană, este posibil să nu fim capabili să construim o relație sănătoasă, satisfăcătoare și fructoasă împreună cu aceasta.

Trebuie să conștientizăm că idealizarea este o etapă normală în procesul îndrăgostirii, dar puțin câte puțin se consumă.

Prin urmare, renunță la a cauta finalitatea.

Poate că, persoana pe care o iubești nu va afla niciodată, poate că dimpotrivă, știe de sentimentele tale dar nu îi pasă câtuși de puțin de ele sau e indisponibil pentru tine.

Lasă sentimentele să iasă la iveală, varsă lacrimi dacă simți nevoia dar nu cauta o limită sau sfârșitul pentru că el va veni oricum de la sine. Într-o dimineață, te vei trezi și vei ajunge la concluzia că totul a trecut , la fel , precum un vis urât.

Este important să înțelegem că oamenii nu corespund unor prototipuri sau idealuri romantice.

Trebuie să ne alegem partenerul în funcție de felul său de a fi, și nu de anumite modele de perfecțiune construite în mintea noastră.

Asta nu înseamnă că nu putem fi romantici sau că partenerul sau relația noastră de dragoste nu poate împlini unele dintre acele idealuri.

Este posibil și de dorit ca acest lucru să se întâmple, dar există anumite limite asupra cărora nu se poate negocia și pe care nu trebuie niciodată să le trecem cu vederea.

Capcana prejudecăților

Trăim într-o lume puternic afectată de prejudecăți. Din cauza prejudecăților apreciem persoanele după îmbrăcăminte și avere, caracterul îl depistăm după preferințele persoanei, și mâncarea o apreciem după aspect înainte de a o gusta.

Avem impresia mereu că nu suntem înțeleși, nu suntem acceptați, crezuți, apreciați și că suntem nedreptățiți.

Ne formăm diferite convingeri cu privire la anumite persoane, dar de fapt, nu avem dovezi concludente pentru a susține părerile noastre.

Fiind totul legat într-un final de o părere personală, care nu are ca suport decât feeling-ul personal (așa intuim, așa ni se pare, așa credem etc.)

De ce?Nu știm, și nu putem da nici un răspuns – pur și simplu așa simțim noi.

Iar, de cele mai multe ori, nu avem curajul să ne confruntăm cu problemele noastre, și trăim mereu în prejudecățile pe care singuri ni le nutrim. Și, din păcate pentru noi, o viață continuă bazată pe prejudecăți, va fi alimentată într-un final de mândrie.

Pentru că, prea ușor ne dăm cu părerea, și prea repede avem pe buze afirmații categorice, absolute, dar care de multe ori nu au în spate o muncă de cercetare.

Criticăm adesea persoanele din jurul nostru aflate în diferite situații, fără sa știm de fapt toate detaliile.

Când am putea mai bine să le oferim înțelegere, sprijin, și să căutăm recâștigarea lor dacă este nevoie.

Chiar dacă în aparenţă pare că nu putem scăpa de prejudecăți și că suntem dominați de ele, în realitate lucrurile nu stau chiar așa.

Este suficient să fim sinceri cu noi și să conştientizăm că avem prejudecăţi, apoi să acționăm asupra lor pentru a le elimina.

Să începem să ne deschidem mintea şi inima, astfel încât să avem înţelegere pentru toţi cei cu care interacţionam şi, în primul rând, să evităm să tragem concluzii anticipate.

Practic, să ne conştientizăm permanent gândurile şi stările. În acest fel putem realiza rapid dacă unele gânduri negative provin din anumite prejudecăți pe care le avem, astfel încât să le eliminăm şi să le înlocuim doar cu gânduri frumoase și pozitive.

Învață să renunți

Uneori, trebuie să înveți să renunți la lucrurile neînsemnate, la oamenii, la situațiile care nu îți fac bine, care te trag în jos, care îți distrug viața, pentru că numai astfel poți să mergi mai departe, cu fruntea sus, și încrezător în tine.

E mai bine să renunți și să grăbești tu sfârșitul, decât să-l lași să te prindă din urmă.

Depinde de câte ori în viață ai simțit dezamăgirea și frustrarea. Cât de des ai avut încredere și ai regretat-o. De câte ori inima ți-a fost spartă într-un milion de fragmente și călcată în picioare.

Pentru că atunci când ai o inimă caldă și amabilă în piept, ai tendința să crezi că totul va funcționa în timp.

La urma urmei, ne dorim atât de mult acest lucru, atât de sincer și de dezinteresat.

Iar , prin urmare închidem ochii la tot  ceea ce ne rănește.

Venim cu mii de explicații inutile persoanelor care nu dau doi bani pe noi.

Irosim ore valoroase, zile, luni și ani din viață pentru a face pe cei din jurul nostru fericiți.

Iertăm și oferim o a doua și a cincea-sută șansă, în loc să ne luăm la revedere odată pentru totdeauna.

Asta pentru că uneori a spune la revedere, și a pune punct este cea mai înțeleaptă alegere pentru noi.

Când lucrurile nu mai merg așa cum ne-am planificat, când ştim că am făcut tot ce era omeneşte posibil, când ştim că am sacrificat zile şi nopţi, când ştim că am investit emoţii și timp, și totuşi, aproape nimic nu a ieşit aşa cum ne-am dorit și imaginat, este timpul să renunțăm.

Nimeni nu spune că va fi ușor. Și nimeni nu garantează că imediat vei simți o ușurare, când vei decide să te eliberezi. Însă uneori acest lucru oricum e corect.

Dacă nu te poți elibera de ceea ce te rănește, nu este neapărat un semn al iubirii, ci mai degrabă este un semn al atașamentului și încăpățânării.

Pentru că, atunci când renunți, practic îți exerciți controlul și puterea asupra vieții tale.

A fi puternic nu înseamnă să duci mereu toate luptele, ci să știi că uneori este în regulă să renunți.

Să-ți dai voie să stai pe fundul prăpastiei în nemișcare, pentru a vedea mai clar încotro să o apuci.

Iar odată ce durerea va scădea, vei înțelege că a-ți oferi dragostea cuiva nu este în zadar.

Deși nu a meritat-o.

Dar…

Până la urma urmei aceste încercări sunt menite să te facă  mult mai înțelept și persistent în viață.

Secretul stă în sentimente

De multe ori, am simțit cum sentimentele mă copleșesc. Cum sufletul îmi arată, cât este de mic, în comparație cu măreția emoțiilor. Am cunoscut sentimente noi mie, unele izvorâte din clipe simple de fericire, și de o rară frumusețe, altele emise de oameni copleșiți de durere sau de bucurie.

Pentru că, nu putem nega la nesfârșit ceea ce reprezentăm, ceea ce suntem și mai ales ceea ce simțim. În fond, că vrem sau nu să recunoaștem, sentimentele sunt limbajul sufletului.

Toate gândurile și cuvintele nu ar avea nicio putere asupra vieții noastre dacă nu ar fi dublate de sentimente și senzații.

Majoritatea gândurilor noastre nu se materializează, pentru simplu motiv că ele sunt prea nesemnificative și nu ne trezesc sentimente cu adevărat puternice.

De fapt, singurul lucru care contează este ceea ce simțim!

Metaforic vorbind, am putea spune că gândurile și cuvintele noastre sunt precum o rachetă, în timp ce sentimentele și senzațiile noastre sunt combustibilul care o alimentează pe aceasta.

Ca oricare alt lucru din viața noastră sentimentele pot fi de 2 feluri – pozitive sau negative.

De exemplu toate sentimentele noastre pozitive se nasc din ,, IUBIRE ”!

Ca și toate sentimentele negative, ce se nasc din absența iubirii.

Cu cat ne simțim mai bine ( de pildă, atunci când suntem fericiți ), cu atât mai multă iubire emanăm, când emanăm iubire, cu atât mai multă iubire vom primi.

Invers, când ne simțim mai rău (de pildă, atunci când suntem disperați) cu atât mai multă negativitate emanăm, și implicit cu atât mai multă negativitate vom primi.

Motivul pentru care ne simțim atât de rău atunci când avem sentimente negative este evident: IUBIREA este forța pozitivă a vieții, iar sentimentele negative nu conțin niciun pic de iubire.

Viața nu ni se întâmplă pur și simplu: ea ne răspunde.

Viața pe care o trăim depinde numai și numai de NOI!

Regizorul este doar Dumnezeu, însă noi suntem scenariștii vieții noastre.

Noi decidem cum va fi viața noastră, prin gândurile și sentimentele pe care le transmitem mai departe.

Întreaga noastră viață depinde de ceea ce simțim, și toate deciziile noastre depind de sentimentele pe care le nutrim.

Singura putere care ne motivează întreaga ființă și viață este cea a sentimentelor noastre!

Pentru că, secretul stă în sentimente.

Dacă dorim să avem parte de lucruri care ne fac fericiți, trebuie să începem prin a fi fericiți, adică prin a oferi fericire!

Aceasta este singura modalitate, noi nu putem primi decât ceea ce oferim!

Noi avem opțiunea de a ne alege sentimentele, de-a ne cultiva ,, IUBIREA ” iar forța iubirii are puterea de a ne oferii celelalte lucruri pe care ni le dorim.

În urma ta…

Viața noastră oscilează între stări de fericire și stări de tristețe, între planuri realizate și eșecuri totale, între împliniri și deziluzii. Dar la final tot ceea ce contează este ce lăsăm în urma noastră. Și poate că printre oscilațiile noastre zilnice, ar trebui să ne mai întrebăm din când în când dacă suntem pe drumul cel bun al vieții.

Meditația asta nu trebuie să fie ca și cum mâine ar fi finalul vieții noastre, ci poate un mic plan de amintire a acțiunilor noastre de până acum.

Sunt etape ale vieții în care, o astfel de contemplare poate duce la schimbarea noastră ca oameni.

Personal, am în minte o întrebare pe care uneori aș vrea să o adresez – pentru unii poate semăna cu o întrebare depresivă, pentru alții însă poate reprezenta o întrebare care să le deschidă într-un final mintea și sufletul.

Ea se rezumă astfel ” Dacă mâine ai muri, te-ai gândit la câți oameni ar plânge după tine?”

Dacă ai răspunsul la întrebarea aceasta ești un om fericit și echilibrat, care se gândește mereu la cum să devină pe zi ce trece mai bun.

Poate că de fapt menirea noastră în viață este să lăsăm în urma noastră oameni a căror viață s-a schimbat ca urmare a contactului cu noi, în bine.

Scopul nostru în viață nu este să trăim ca o pană în vânt, care se lasă purtată de adiere – când la dreapta, când la stânga.

Scopul nostru în viață este bine definit încă de la început.

Depinde de fiecare dintre noi să îl găsim cât mai repede.

Unii definesc scopul în viață ca pe un talant, alții ca pe o menire, unii îi spun destin, iar alții îi spun simplu viață. În adâncul său, fiecare știe că n-a venit întâmplător pe acest pământ și că are o misiune de îndeplinit, inimi de atins sau o cărămidă de pus la schimbarea lumii în ceea ce visăm cu toții.

Visăm pentru că știm că se poate mai bine, știm că putem mai mult , știm că spectacolul trist al lumii la care ne uităm acum nu corespunde cu trăsăturile sufletului nostru.

Simpla implicare și prezență poate face mai mult decât credeai, mai ales dacă lucrezi zilnic la acea prezență.

Pe scurt, cu cât lucrezi mai mult cu tine, cu atât contribuția pe care o aduci lumii va fi mai mare, iar moștenirea lăsată va fi mai valoroasă.

Pentru că, sunt trei stări prin care trece omul în viață: de la a gândi la a face și de la a face la a fi.

Te las să meditezi la asta…

Cum ești tu ca om, astfel încât să lași ceva în urma ta?

Ai adus azi un strop de fericire în ochii cuiva?

Ca să aduci bucurie e nevoie să fii tu bucurie, iar ca să aduci fericire, ești dator să fii fericit!.

Avem timp să ne mințim

Viața noastră este bogată în distrageri și plină de obligații. Uneori ne simțim constant obligați să adăugăm ceva nou în rutina noastră. Să ne fixăm privirea pe vreun ecran de smartphone sau să alergăm spre următoarea destinație.

Și, nu…

Nu contează în câte feluri ne împărțim timpul și atenția, nu contează toate îndatoririle pe care încercăm să le ducem la îndeplinire concomitent: pentru că niciodată nu vom avea suficient timp pentru a ține pasul cu tot ce avem de făcut.

Am ajuns în punctul în care n-avem timp să trăim pentru noi, trăim doar pentru ceilalți, ascunzându-ne în spatele unor ziduri din ce în ce mai înalte, mințindu-ne că am făcut deja pace noi cu noi și că viața merge mai departe.

Mai degrabă pe momente care apar din când în când, decât pe asumarea faptului că fericirea ține de fiecare dintre noi, nicidecum de cei din jurul nostru.

Nu mai avem timp să ne asumăm ceea ce simțim, pentru că oricum știm noi mai bine că lucrurile stau altfel.

Să ne convingem că viața este atât de scurtă și că trebuie s-o prețuim mai mult decât orice, să învățăm să trăim mult mai intens și asumat în fiecare zi.

Să ne gândim măcar vreo secundă că oamenii din viața noastră pot să dispară peste noapte, fără să ne mai luăm rămas bun de la ei, în vreo formă sau alta.

Dar, avem suficient timp să ne mințim.

Să ne mințim că prețuim viața, și să ne ascundem după ziduri construite atent și în timp de noi.

Alergăm prea mult după confort, în timp ce ne pierdem în detalii de bună voie și nesiliți de nimeni.

Avem timp să ignorăm fiecare strigăt al inimii, vis, dorință, și fiecare moment de liniște pe care l-am fi meritat din plin. Într-adevăr e de la sine înțeles, că nu putem de azi să dăm ,, delete ” la toate lucrurile importante din viața noastră.

La obligații, la joburi, la tot ceea ce trebuie să facem în viață.

Pentru că toți le avem, dar, ideea principală e să găsim un echilibru.

Să găsim o balanță între cele două care să ne ajute să avem mai multă grijă de mintea, sufletul și trupul nostru.

Să găsim un mod și un timp prielnic, să ne bucurăm cu adevărat de momentele de liniște petrecute împreună cu familia, prietenii, persoanele dragi și cu noi înșine.

Prioritățile și dezvoltarea personală

Pentru unii dintre noi dezvoltarea personală înseamnă creșterea încrederii de sine, gestionarea stresului, ieșirea din zona de confort, stabilirea obiectivelor și într-un final, atingerea succesului. Însă ceea ce trebuie să știm de la început, este că, dezvoltarea personală este procesul continuu, prin care ne schimbăm în mai bine pe noi înșine cu fiecare zi.

Asta pentru că nu ne-am născut de la început înțelepți și nici învățați. Însă, putem să depunem un efort pentru a dobândi mai multe abilități și cunoștințe noi, cu ajutorul cărora viața noastră personală și profesională să fie mult mai împlinită.

Dar, bineînțeles că la momentul actual fiecare ar trebui să se întrebe în dreptul său, ce îl reprezintă, ce își dorește, și ce are nevoie de la viață pentru a-și îndeplini dorințele.

Iar atunci când suntem cu adevărat hotărâți și pregătiți să descoperim ce vrem de la viață și ce este cel mai important pentru noi, punctul de plecare în acest proces de schimbare și dezvoltare este autoobservarea personală.

Adică analiza propriei noastre vieți și realizarea unor schimbări majore.

Fiindcă degeaba avem în minte o mulțime de idei grozave dacă nu le punem în aplicare.

În acest sens, stabilirea unor noi priorități, ne pot oferi o imagine de ansamblu asupra propriei noastre persoane și ne vor ajuta să facem ordine în gânduri, la locul de muncă, în casă, și în relațiile sociale.

De aceea, este important ca acțiunile noastre să fie mereu în concordanță cu modul nostru de gândire.

Adică, mai exact, să nu picăm în capcana clasică a unei vieți trăite inconștient: ,, una spunem și alta facem ” . Practic să ne fentăm singuri pe noi înșine, fiindcă am pierdut controlul asupra faptelor noastre și a vieții personale.

Așadar, în acestă schimbare de priorități este esențială adoptarea unui stil de viață sănătos.

Altfel orice alte realizări ale noastre sunt în van, dacă singuri ne lăsăm chinuiți și măcinați de teama eșecului și a gândurilor negative.

Deci, ca să reușim este nevoie să ne schimbăm în totalitate . Noi, nu alții!

Este nevoie să ieșim din zona noastră de confort, și să nu ne mai amăgim că este suficient cât știm.

Lumea din ziua de azi este într-o permanentă schimbare, iar dacă vrem să tinem pasul, soluția este să fim mai buni mâine, decât am fost azi.

Pentru că prin dezvoltarea personală acumulăm cunoștințe noi și ne lărgim orizontul propriei noastre hărți mentale.

În acest fel vom fi mult mai pregătiți și deschiși în fața unor situații, care vor apărea în viața noastră legate de familie, locul de muncă, relații și stres.

Și, inevitabil mult mai atenți cu interiorul nostru, când vom conștientiza convingerile care ne limitează.

Iar, într-un final, vom reuși să comunicăm mai eficient, și să descoperim cum putem trăi și altfel decât știam până acum.