Fără categorie

Mă gândesc la tine …

Nu am încetat să mă gândesc la tine,

Mi-ar plăcea să îți spun.

Aș vrea să îți scriu că aș vrea să mă întorc,

că îmi este dor de tine și că mă gândesc la tine.

Dar nu te caut.

Nici măcar nu scriu salut.

Nu știu cum ești.

Și mi-e dor să știu .

Ai vreun plan?

Ai zambit astazi?

La ce ai visat?

Ieși?

Unde te duci?

Ai vise?

Ai mâncat?

Aș vrea să te pot găsi.

Dar nu am puterea.

Și nici tu.

Și apoi așteptăm degeaba .

Și ne gândim la asta.

Și aduți minte de mine. Și amintește-ți că mă gândesc la tine, că nu o știi, dar te trăiesc în fiecare zi, că scriu despre tine.

Fără categorie

Te caut printre stele

Te caut cu tălpile mele goale pe pământul rece alerg şi te caut pe tine. Te caut pe străzi, Te caut în parcuri, Te caut în copaci, în iarbă, în gingaşele flori, te caut în aerul pe care îl respir, în stropii de ploaie, te caut scurtând cerul cu privirea, în mulţimea de oameni te caut.

Bat la poarta sufletului meu şi cu emoţie aştept să-mi răspunzi.

Mă strigi de undeva şi mă chemi, mă strigi de peste tot, de pretutindeni.

Unde eşti?

Nu te văd, nu te aud, nu ştiu cum să ajung la Tine.

Am obosit căutându-Te şi, totuşi, nu mă opresc, fiindcă ştiu, sigur, că, într-o bună zi, te voi găsi.

Te voi întâlni…

Mă aşez în câmpul cu flori, în iarba moale şi simt cum adierea vântului îmi mângâie faţa tristă, ochii din care curg lacrimi formând un şirag de mărgăritare.

Vântul îmi trece prin păr asemeni unei mâini ce parcă ar vrea să îl mângâie.

Te aştept… aştept să mă găseşti, sunt aici….

Sunt aici..într-un labirint în care singură şi de bună voie am intrat fără să mă gândesc vreodată dacă mai pot să ies.

Uneori mă întreb dacă îmi doresc cu adevărat să mai ies… dar, ajută-mă Tu , să ies …la liman.

Îmi şoptesc că, da, însă nu strig în gura mare.

Aş vrea să am aripi să pot zbura.

Să mă înalţ sus, cât mai sus, să pot atinge, cerul cu mâna.

Să pot atinge soarele, luna, stelele în cerul senin de vară, să pot ţine palma ta în palma mea si sa îți mângâi chipul care îmi zâmbește ori de câte ori ne privim şi care mă însoţeşte în zilele încercărilor mele, mai apoi, în dimineţile unui timp numit azi.

Azi când, da, mă întorc înlăuntrul meu şi intru în fiecare cămăruţă a sufletului meu.

În cămăruţa unde depun, vise, speranțe, bucuri și lacrimile mele în cupa deja plină, în cămăruţa dorinţelor unde las o nouă şi în acelaşi timp o veche dorinţă: aceea de a Te căuta şi de a Te găsi, întâlni pe Tine.

Apoi, cu paşi timizi, intru uşor de parcă n-aş vrea să deranjez, în cămăruţa iubirii de unde cu sfială mă priveşte, dragostea.

Iar mai apoi, să încerc , încet, să ies din lăuntrul meu şi să mă izbesc de realitate.

O realitate dură, o realitate unde mă simt, câteodată, singură.

Aştept, cu încredere şi răbdare, ca să vină El spre mine.

Da, sunt absolut convinsă ca te voi găsi şi, încă, fără întârziere!

Nu ştiu cum, nu ştiu de ce, dar într-o zi ştiu că te voi găsi.

Atunci voi fi doar eu cu tine, despovărată, inima îmi va fi ușoară şi voi putea să mă bucur împreună cu tine.

Viaţa mea va fi, atunci, o mare aşteptare, pregustare şi împlinire de Tine!

Fără categorie

Bunătate sau naivitate?!

Se spune că atunci când o persoană are suflet bun și îi tratează pe ceilalți cu bunătate și blândețe, înseamnă că este o persoană slabă sau că dă dovadă de naivitate.

Însă , o astfel de persoană nu este nici slabă, nici naivă, ea doar preferă să aleagă bunătatea în ciuda faptului că oamenii nu îi răspund la fel.

E drept, sunt și oameni cărora dacă le dai un deget îți iau toată mână, însă aceia ți-ar lua și fără să le dai. Oare este corect să încetăm să mai fim buni unii cu alții din cauza a câtorva excepții?

Pentru că , un suflet bun nu va renunța niciodată să facă bine , oricât de mult l-ar dezamăgi lumea.

Cu timpul, omul bun, va învăța să recunoască pe cine se preface și pe cine are nevoie cu adevărat. Iar cei care cred că ”dacă ești bun, ești luat de prost”, de fapt, se folosesc de acest pretext pentru a rămâne indiferenți la suferința și nevoile celorlalți.

Pana la urmă, de când îi pasă omului cu suflet bun, cine apreciază sau nu bunătatea lui? Bunătatea este mai presus de opinia celorlalți și dacă este în firea omului ,nimeni nu va putea să schimbe asta.

Întotdeauna îți va da o a doua șansă, pentru că el crede că oamenii se pot schimba. Pledează prin puterea exemplului și știe că binele învinge întotdeauna. De aceea, crede că orice persoană care a greșit merită iertare.

E adevărat că nu toți oamenii se pot schimba, și nu toți cei care fac greșeli învață din ele, însă pentru acești câțiva, nu merită pedepsiți toți ceilalți.

Oamenii care se căiesc, descriu bunătatea ca pe o binecuvântare, care le alină sufletul și le oferă liniște.

Bunătatea este apreciată de cei aflați în nevoie și de oamenii cu sufletul bun. Un om egoist, care nu a făcut niciodată un bine, nu va aprecia bunătatea, ba mai mult decât atât, va profita de cei care au acesta calitate.

Omul bun, va urma întotdeauna calea cea dreaptă. Și va alege întotdeauna bunătatea, chiar dacă nu i se va răspunde la fel.

Fără categorie

Oamenii de neînlocuit

Se spune ca nimeni nu e de neînlocuit, totuși, sunt oameni pe care îi întâlnim de-a lungul vieții noastre ( unii întâlnesc mai multi, altii mai putini, altii deloc, depinde de cursul vieții fiecăruia ), care își lasa amprenta asupra noastra si care, în ciuda trecerii timpului, rămân vii în amintirea noastră si, de fiecare data, ne amintim de ei cu plăcere.

Se întâmplă, de asemenea, dacă viața ne desparte de ei, sa le simtim lipsa si sa ne dorim să avem posibilitatea să îi reîntalnim și să retrăim alături de ei momentele de alta dată, pentru că, deși am putea face aceleași lucruri alături de alții, nu e la fel.

Deci, ce ii face pe acesti oameni să fie atât de speciali?

Cred cu tărie că vulnerabilitatea noastră de moment.

Undeva, cândva, ne-am intersectat și au umplut golul pe care îl aveam în suflet, cu (un sfat, iubire, un zâmbet, o încurajare, … ) exact ceea ce ne lipsea în acel moment.

Deși numărul „specialilor” ar fi mult mai mare, daca nu ne-am schimba noi înșine pe parcurs.

Pe de alta parte, unii oameni rămân pur si simplu frumoși, sau, în timp devin si mai frumosi.

Or, frumusețea e o chestie relativă.

Subiectivă. Tine de compatibilitate.

Da.

Unii sunt speciali pentru înțelepciunea lor, pe care nu o găsești decât foarte rar .

Alții sunt speciali pentru că, se naște o chimie, o înțelegere reciprocă,avem același fond interior, aceleasi simțiri, te oglindesti în el/ea si invers. Pe de altă parte poate e si greu, dupa ce ai avut o persoană specială în viața ta, prieten, rudă, orice-ar fi fost, sa începi sa mai cauți în oameni lucrul respectiv, ca sa înlocuiești acea persoană.

Si atunci e mai usor sa spui despre el/ea ca e de neînlocuit.

Și așa și este unii oameni sunt de neînlocuit în viața noastră deoarece ating o coarda sensibilă în noi, ne fac sa ne simtim speciali, sa fim mai buni, și vad frumosul din noi, care rezonează cu frumosul din ei.

Așadar, trebuie să recunoaștem ca sunt oameni ce apar în viața noastră de neînlocuit, si tot ceea ce trebuie sa facem este să le apreciem munca acestor oameni, sa lăsam deoparte orgoliul si egoismul si sa le recunoaștem meritele, pentru că pomul bun se cunoaște dupa roadă, omul dupa fapte.

Iar faptele noastre sunt cele care ne reprezintă caracterul nostru.

Oamenii într-o măsură sau alta, pot fi înlocuiți, dar ceea ce ne-au făcut să simțim, munca lor, dragostea, iubirea, și aprecierea lor față de noi niciodată.

Fără categorie

Interesele se schimbă

Când interesele se schimbă, prietenia sau iubirea se pot stinge, iar ceva dinăuntrul tău moare. Nimeni nu este pregătit pentru pierderea unei ființe care până acum i-a fost dragă. Creierul este programat din punct de vedere genetic să stabilească conexiuni cu alți oameni. În acest mod supraviețuim, învățăm și avansăm în viață.

Creierul se atașează de permanență, însă majoritatea dintre noi tindem să uităm un adevăr esențial: totul se poate schimba în viață, inclusiv tu însuți.

Când o relatie de prietenie sau iubire, până la momentul de față, a fost o componentă fundamentală a vieții tale se încheie, tu ești azvârlit într-o perioadă de confuzie și tristețe.

Prietenia sau iubirea sunt caracterizate de intimitate.

Aceasta crește în timp și îți oferă fericire și susținere emoțională.

Dar uneori survin circumstanțe neprevăzute sau interese noi, iar anumite prietenii și relații mor.

Același lucru se poate întâmpla și cu relațiile de iubire.

Se pot stinge deseori, iar la mijloc poate a fost vorba de trădare sau dezamăgire.

Poate, oricât de mult ne doare, dragostea pur și simplu a murit treptat, fără să ne dăm seama de ce.

Indiferent de cauze, când prietenia sau iubirea dispar, trebuie să continuăm să avansăm, în ciuda haosului în care ne regăsim.

Trebuie sa conștientizăm că o relație de prietenie sau iubire nu o poate înlocui pe alta.

Ca să mergi mai departe, trebuie să înveți cum să lași în urmă trecutul.

Este esențial să înțelegi asta.

A renunța la un prieten sau la o iubire înseamnă să știi cum să întorci pagina și să avansezi.

Fiecare om și relație îți oferă un dar unic.

Din acest motiv, nu poți găsi o persoana nouă care să îți ofere exact ceea ce îți oferea omul care te-a părăsit.

Lasă-i pe oamenii din viața ta să fie ei înșiși.

De asemenea, acceptă că anumite relatii nu vor dura o vesnicie și asta nu este neapărat ceva rău.

Oamenii cresc, interesele lor se schimbă.

Uneori realizăm că anumite persoane nu mai aduc o contribuție pozitivă vieții noastre.

Din când în când, oamenii din viața noastră trebuie să plece pentru ca noi să putem crește.

Totul va fi bine atât timp cât îi păstrăm alături pe cei care contează cu adevărat.

Timpul și atitudinea îți vor ajuta rănile să se vindece.

Viața, cu toată energia și frumusețea sa, va umple într-un final golul care a apărut în sufletul tău.

Fără categorie

Maturitatea emoțională

Schimbarea de sine este procesul firesc prin care oricine ajunge să își însușească o bogată experiență, multe cunoștințe și, poate cel mai important, un mod corect și echilibrat de a judeca (gândi). Așa scrie în cărți și așa se întâmplă.
Sigur că schimbarea noastră completă și maturizarea nu se petrec imediat cum împlinim vârsta de 18 ani, 25 sau orice altă vârstă.
Deși ar fi fost frumos.
Dacă maturizarea este modul corect de a gândi, fericiți sunt cei care o simt și o serbează la 18 ani.
Desi, echilibrul în gândire, e greu să crezi că poate fi dobândit, în mod universal, la vârsta de 18 ani, dar totuși există probabilitatea.
Se spune că ajungi la maturitate atunci când ești echilibrat în gândire … atunci când știi sau măcar intuiești cine ești.
Te cunoști sau te recunoști și orice ar spune oricine despre tine, nu te atinge. Știi cine ești și știi ce poți să faci.
Natural.
Nu mai ai nevoie să îți spună altcineva lucruri despre tine.
Iar dacă lucrul ăsta se întâmplă, nu te mai afectează ceea ce cred ceilalți despre tine, câtă vreme cunoști deja adevărul.
Ești matur, ești echilibrat.
Să înțelegem!
Maturitatea nu trebuie confundată cu indiferența, a ști adevărul despre tine te face matur și stăpân pe tine însuți, nu indiferent .Știi deja că te-ai maturizat atunci când începi să înțelegi totul.
La un moment dat, experiența acumulată începe să producă.
Funcționează.
Este momentul în care se demarează procesele de înțelegere. Înțelegi sensurile lucrurilor care se întâmplă.
Mai mult, începi să înțelegi oamenii și acțiunile lor. Înțelegi din ce în ce mai multe.
Te-ai maturizat, ești înțelegător, generic și particular. Înțelegerea vine la pachet cu acceptarea, iar acesta este cel mai frumos cadou pe care-l primești la majorat. Acceptarea nu se leagă cu naivitatea, iar cine crede asta, poate încă nu s-a maturizat.
Maturizarea înseamnă și învățare.
Orice om matur trebuie să se fi prins de mult că învățarea este un proces continuu care nu se sfârșește în clasa a XII-a sau după Licență.
A învăța nu înseamnă neapărat a sta cu cartea în mână câteva ore.
Informația circulă liber, trăim vremuri în care oricine poate învăța aproape orice, călăuzit de voință. Învățarea vine împreună cu sentimentul de siguranță și cu o frumoasă creștere a curajului.
Cu cât cunoști mai mult, cu atât mai ușor va fi să faci orice, oricând.
Rușinea dispare și ea, fără ca asta să facă din tine un om rău.
Ești matur atunci când nu mai ai frici. Înțelegi de ce și înțelegi și ce ai fi putut să faci dacă te-ai fi maturizat mai devreme.
Lipsa fricii este strâns legată de încredere. Cu cât avem mai puține temeri, cu atât avem mai mare încrederea în sine. Încrederea în sine este un alt cadou minunat primit la maturitate.
Se poate manifesta subtil ca mijloc prin care-ți poți controla emoțiile, pe cale naturală.
Orice om matur poate controla orice vine din interior, fără ca asta să facă din el un robot lipsit de sentimente.
Poate mult mai practic, îți dai seama că te-ai maturizat atunci când părinții tăi încep să învețe de la tine.
Vizibil și constant.
Inversarea rolurilor părinte – copil vine doar pe fondul sentimentului de responsabilitate.
Așa cum ei, părinții tăi, s-au simțit responsabili atunci când te-au învățat și ți-au deschis drumul spre viață, ajuns la maturitate, responsabilitatea se mută la tine.
Te asumi responsabil pentru tot ceea ce urmează să-i înveți pe părinții tăi, copii tăi, și pe ceilalți … iar asta se va putea întâmpla doar după ce te maturizezi.
Te asumi pentru tot.
Pentru că în tinerețe învățăm, la maturitate înțelegem.
Fără categorie

Vindecă-ți inima rănită

Aproape fiecare om a avut inima frântă, cel puțin o dată .Există oameni de toate vârstele, oameni care provin din toate mediile sociale, care trec prin tot felul de dureri sufletești. Suferința unei inimi frânte este uneori dramatică și se vindecă greu.

Oamenii au tot felul de metode să treacă peste toate încercările neplăcute ale vieții, dar se pare că acestea nu funcționează și atunci când au inima frântă.

Oamenii care au inima frântă, deși au instincte pe care se bazează de obicei în diferite situații, acestea nu dau rezultatele dorite când vine vorba despre suferința sufletului, pentru că aici intervine mintea.

Se spune că „inima se rupe în bucăți” și așa este, dacă ținem cont de faptul că durerea psihică creată atunci când suferim,are mai multe în comun cu durerea fizică, decât ne-am putea imagina.

Un om care are inima frântă are sentimente care pot produce o durere fizică.

Suferinta are un impact puternic asupra creierului nostru, care are legătură cu durerea fizică.

Oamenii care suferă dintr-un motiv sau altul, își fac singuri rău, trec de la o situație complicată la alta, gândurile lor devin obsesive, au fantezii irealizabile, iluzii, iar toate acestea le accentuează starea negativă.

Ei sunt conștienți de faptul că asta le face rău, dar totuși continuă acest proces de analiză a situației.

Personal, din propria experiență, vă pot spune că oamenii care au inima frântă au niște stări asemănătoare cu acelea de sevraj.

Ei au nevoie de drogul: numit dragoste – însă pentru că nu-l pot obține, nu fac decât să apeleze la doza de amintiri.

Prin urmare, amintirile în unele cazuri nu ne fac deloc bine.

Ele sunt de fapt o doză de drog, ce pot ameliora sevrajul, dar care nu duc la eliminarea dependenței.

Prin amintiri, oamenii își iau doza de drog, iar starea lor rea se va accentua, nicidecum nu se va ajunge la vindecare.

Nu exista medicamente sau remedii pentru simptomele inimii „frante”. Probabil ca nu va exista niciodata o vindecare completa si multi vor avea intotdeauna in inima lor o mica „fisura”, dar acele experiente mai putin placute vor fi pansamentele tale si te vor intari pentru a putea merge mai departe.

Pentru că inima noastră, nu este doar vulnerabilă, ci și puternică. Ea se poate vindeca treptat, în timp ce suferă.

Ea poate iubi și suferi simultan.

Dar vindecarea unei inimi frânte nu necesită o formulă magică și nu are nevoie de un medic cardiolog.

Vindecarea unei inimi frânte începe cu conștientizarea tuturor lucrurilor pe care inima ta le iubește și a tuturor lucrurilor pentru care inima ta încă bate.

Deoarece doar tu îți poți ajuta inima să se vindece în momentul în care hotărăști să renunți la suferință și să începi un nou capitol.

Tu îți ajuți inima să se vindece când începi să mergi mai departe și nu mai privești înapoi. Îți ajuți inima să se vindece când nu te mai gândești la nimic și doar trăiești. Îți ajuți inima să se vindece când nu mai privești durerea precum un sfârșit, ci mai degrabă precum un nou început. Îți ajuți inima să se vindece când ții minte lecția și uiți durerea. Îți ajuți inima să se vindece când te trezești dimineața și hotărăști că vei încerca să găsești cel puțin un lucru pentru care să fi recunoscător că ești în viață. Îți ajuți inima să se vindece când încetezi să mai acorzi atenție durerii și începi să trăiești.

Când te bucuri de lucrurile mici.

Când încerci lucruri noi.

Când petreci timp făcând ceea ce îți place.

Când înveți cum e să râzi din nou.

Când alegi să depășești durerea.

Pentru că, viața nu va fi niciodată lipsită de durere, dar poți găsi întotdeauna metode pentru a depăși astfel de momente.

Ceea ce simți acum nu este destinația finală, ci doar un obstacol de-a lungul călătoriei tale.

Drumul este încă lung și anevoios , plin de surprize rezervate pentru tine incredibil de frumoase.

Fără categorie

Boala inimii

Într-o lume a socializării şi-a relaţiilor virtuale intense, oamenii sunt tot mai singuri şi depresivi. Unii devin dependenţi, alţii aleg suicidul. Despre depresie aproape oricine ar putea spune ceva. O dată pentru că este atât de frecventă şi majoritatea am simţit, măcar o dată în viaţă, atingerea ei.

Pe de altă parte, impactul depresiei asupra stării noastre de sănătate este foarte puternic.

Depresia nu este pur și simplu tristețe, ci implică multă durere și un amestec dificil de gânduri, sentimente și senzații fizice persistente care pot părea insuportabile.

Depresia este un colaps emoțional, într-un loc care pare fără ieșire.

Uneori oscilezi între disperare și resemnare, și nu te mai vezi ajungând la mal sau nu mai simți că există un mal.

Din nefericire, atât de des aceste emoții stau între noi și destinul nostru pentru că nu putem merge mai departe.  Adesea inimile noastre sunt pline de dureri, neiertare, tulburare… atât de mult încât este greu să ne vedem având orice fel de viitor pozitiv.

Dar, sunt lucruri pe care le putem face în mod regulat, și care ne pot duce pe drumul cel bun și ne conduc spre eliberare, călătoria către libertate.

Deși e bine să fim conștienți că nu există remedii rapide sau formule magice, în afară de o eliberare instantanee de la Dumnezeu.

Cu toate astea, Biblia ne spune că putem fi eliberați.

Ce putem face în primul rând spre acest drum de eliberare, este să îi spunem Lui Dumnezeu toate problemele noastre.

Expune și recunoaște în fata lui Dumnezeu toate durerile, nedreptățile, fricile și problemele tale.

Apoi, stabilește în inima ta să te hotărăști să studiezi zilnic Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât să petreci timp gândindu-te la Cel care te eliberează, mai degrabă decât să te gândești la problema care te ține în robie.  Găsește versete în Scriptură care să întărească acest lucru.

Citește Cuvântul și rostește-l cu voce tare.

Reînnoiește-ți mintea și sufletul prin Cuvântul lui Dumnezeu, și încrede-te în El din toată inima ta și din tot sufletul tău.

El va Răspunde chemării tale și nu va rămâne indiferent la strigătul tău.

Este adevărat că pentru noi ca și oameni viața este un război în care luptăm să trăim și să simțim cu sufletul și nu cu firea pământească.

Pavel descrie acest lucru în Romani 7: „Eu știu că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea, întrucât voința este prezentă în mine, dar nu și înfăptuirea a ceea ce este bun.

Căci nu fac binele pe care vreau să‑l fac, ci chiar răul pe care nu vreau să‑l săvârșesc!

Dacă eu fac ceea ce nu vreau, atunci nu eu sunt cel care înfăptuiesc aceasta, ci păcatul care locuiește în mine. „Nu știu ce ar putea exemplifica mai bine lupta interioară decât ceea ce se află în jurul minților noastre.

Mecanismul nostru de autosabotare poate fi format din gândurile negative, din acțiunile noastre ( sau lipsa acestora), comportamentul nepotrivit sau temperamentul nostru.

Poate fi vocabularul aspru sau modul nesăbuit prin care încercăm să ne distragem de la ce se întâmpla în jurul nostru.

Fiecare dintre noi are de dus o luptă.

Problema nu este atunci când ne confruntăm cu ea, ci atunci când refuzăm să recunoaștem prezența ei în viața noastră, atunci când decidem că este mai ușor să trecem rapid prin negura nopții în loc să intrăm în luptă.

Nu cred că nu ne dorim victoria în viața noastră.

Nimeni nu dorește să stagneze, să rămână blocat într-un șanț plin cu aceleași obstacole.

Este doar faptul că nu ne dorim să urmăm calea cea grea sau să ne dedicăm instrucțiunilor lui Dumnezeu care ne arată cum să trăim victorioși.

Permite-mi să-ți spun, lumea noastră ne oferă multe distrageri pentru a contracara haosul cauzat de acțiunile noastre nepotrivite și viața noastră grea, dar acestea sunt doar: distrageri.

Domnul Isus ne poate oferi ceva mult mai bun.

Așa că aceasta este ziua.

Dumnezeu te-a adus în acest moment pentru a declara război.

Asupra întunericului din viața ta, asupra tendințelor tale de autosabotare, asupra versiunii tale pe care nu o dorești în viața ta, să arunci mânușile și să te pregătești de luptă, si să te dedici abordării vitale pentru lupta ta interioară și sufletească.

Ești mult mai puternic decât crezi… Dar nu de unul singur.

Dumnezeu are puterea necesară, tu doar trebuie să o ceri.

El este un Tată bun care te va scoate din negura nopții și te va pune sus pe stâncă.

Fără categorie

Dezavantajele aroganței

Știm cu toții cum este o persoană mândră și arogantă și cât de greu este să te raportezi la ea. Persoanele care prezintă aroganță se caracterizează de obicei prin egoism . Este posibil să fi fost vreodată în contact cu unul dintre ei și să nu fi știut cum să interacționezi.

Dăm voie să îți dau un sfat… nu trebuie să-i dușmanesti pe oamenii aroganti. Din contra, ar trebui să-i compatimesti. Si pur si simplu sa te rogi pentru ei.

Pentru că din păcate, în zilele noastre aroganta, vine din supraevaluarea propriei valori.

Ne vedem la un nivel mai inalt decat suntem în realitate. Ne credem „tari”.

Însă lumea ne vede la nivelul la care suntem, adica jos în raport cu nivelul la care ne vedem noi.

Oamenii aroganti suferă în sinea lor, sunt complexati de cele mai multe ori.

Si încearcă să își umple un gol printr-o atitudine aroganta.

În plus, pot pierde oportunitati pe care în mod normal le-ar trata altfel, daca nu ar”suferi,,de aroganta.

Lumea reacționează dur, fără sa constientizeze, cand simte si vede o persoana aroganta.

Este ceva emoțional, nu logic.

La fel cum în cazul persoanei arogante, atitudinea aroganta se amplifica în timp scurt fara ca persoana respectiva sa își dea seama.

Atentie!

Aici NU vorbim de acea aroganta „subtire” rezultata din cunoastere, din cunostintele pe care le ai, din valoarea pe care o poti oferi.

Exista un soi de aroganta pozitiva care presupune sa nu pleci capul la vorbele si faptele oricui, sa fii detasat cand situatia o cere, cand simti imaturitate în jurul tau.

De fapt este impropriu s-o numim „aroganta”.

Este de fapt o încredere conștientă în sinele tau, în puterea pe care o ai datorita cunostintelor pe care le detii.

Eu, în acest articol, ma refer la aroganta negativa, la acea imagine de sine falsa de om puternic pe care o expui fara niciun fundament.

Interesant este ca tiparul comportamental al oamenilor aroganti si evolutia lor este aproape întotdeauna aceeasi.

Încep dupa cum am mentionat mai sus si sfarsesc prin a suferi foarte tare.

Uneori, cand ajung într-un punct critic, se privesc în oglinda si își spun: „Parcă nu mă mai recunosc.Eu nu sunt așa.Ce se întâmpla cu mine? „

Încearcă sa găsească unele explicații logice si caută răspunsuri de ce au ajuns asa.

Primul lucru pe care putem sa-l facem în acest sens este sa fim atenti la dorințele oamenilor din jurul nostru.

Doar atât.

Fii atent, fără ca neaparat sa-ti propui sa le faci pe plac.

Încearcă sa conștientizezi ca dorințele altora sunt importante pentru ei, la fel cum dorintele tale reprezinta cel mai important lucru pentru tine.

Conștientizează si ca depinzi de altii în multe momente.

Chiar daca nu depinzi total, este dovedit ca daca ai relații bune cu oamenii din jur, atunci poti avea mai multe avantaje, în sensul bun al cuvantului.

Da-le șansa oamenilor sa vorbească ei mai mult, nu mai pune accentul pe propria persoana.

Nu mai fa comentarii supărătoare la adresa nimanui, indiferent daca este prezent sau nu.

CONSIDERA UN DAR PENTRU TINE ACEASTA NOUA ATITUDINE.

Chiar daca, la început, nu-ti va fi deloc usor s-o pui în practică.

În alte cuvinte, nu trebuie sa lasi comportamentele altora, parerile lor sa-ti afecteze comportamentul si sa te faca sa ripostezi.

DIN ORICE INTERACTIUNE, PASTREAZĂ NUMAI ASPECTELE POZITIVE SI NU TE LASA INFLUENTAT DE CELE NEGATIVE.

Îti va fi greu, deoarece vechile obiceiuri te vor trage spre ele, dar merita efortul.

Din nefericire, este mai usor sa vorbim decat sa punem în practica.

Si multi oameni „scapă” de aroganta prin metoda critica, adica doar atunci cand trec printr-o încercare grea.

Însă scapa temporar, de multe ori nu se vindeca în totalitate.

De aceea este mai bine sa constientizezi si sa încerci sa rezolvi această problemă.

Biblic vorbind Dumnezeu urăşte aroganţa. Chiar dacă unii oameni, mai ales tineri, se complac în atitudinea de aroganţă şi le pare că doar aşa se pot afirma în faţa altora.

Din acest motiv am tratat azi acest subiect usor tabu, despre care nu prea vorbeste nimeni pe larg.

Am considerat că este necesar să conștientizăm gravitatea atitudinii arogante, pe care vrem sau nu, o întâlnim foarte des în ziua de azi.

Fără categorie

Cât ești de fericit?

Fericirea este la îndemâna fiecăruia și este o alegere. Cu cât suntem mai fericiți și pozitivi, cu atât viața va fi mai frumoasă. Pentru că noi suntem întotdeauna în controlul fericirii. Fericirea este o alegere personală și depinde de fiecare dintre noi.

Daca aștepți un loc de muncă perfect, o casă perfectă, o relație perfectă, o viață perfectă, un moment din viitor perfect pentru a fi fericit, te pregătești poate sa fii nefericit o bună bucată din timp… posibil zile, săptămâni, luni, ani… poate chiar zeci de ani (cea mai tristă parte).

Dragilor… perfecțiunea nu există.

Alegeți să fiți fericiți cu lucrurile pe care le aveți acum în viața voastră.

Cu momentul în care sunteți.

Alegeți fericirea imediat ce vă treziți dimineața.

Apreciați că Dumnezeu a mai adăugat o zi de viață pe acest pământ. Și bucurați-vă de lucrurile mărunte…

Trăiește aici și acum.

Fă tot posibilul să iubești tot ce te înconjoară. Și lasă-te iubit!

Ai fost copil odată și nu ai avut nevoie de mult prea multe lucruri pentru a fi fericit. Întoarce-te în amintiri si trăiește din nou acel tip de viață.

Alege fericirea curată și dezinteresată.

Clipă de clipă, din minut în minut.

Pentru că, fericit nu ești atunci când ai tot ceea ce vrei și îți dorești.

Fericit ești cu adevărat , atunci când ști să prețuiești și să iubești tot ceea ce ai .